Íŕ ăëŕâíóţ

Ăčíĺęîëîăč˙, ŕíäđîëîăč˙ č âîńďđîčçâĺäĺíčĺ äîěŕříčő ćčâîňíűő


Ăčíĺęîëîăč˙, ŕíäđîëîăč˙ č âîńďđîčçâĺäĺíčĺ äîěŕříčő ćčâîňíűő

Biotehnologie ?i genetic? animal?

Anatomia ?i topografia aparatului genital femel

Aparatul genital al femelei îndepline?te în organism trei func?ii:

> elaboreaz? game?i feminini;

> secret? o serie de hormoni sexuali;

> asigur? copula?ia, fecunda?ia, nida?ia ?i dezvoltarea produsului de

concep?ie.

Din punct de vedere topografic, organele genitale femele se împart în:

a) interne – genitalia intern? (vaginul, uterul, oviductele ?i ovarele);

b) externe – genitalia extern? (vulva, vestibulul vaginal ?i clitorisul).

Organele genitale externe.

Vulva (vulva) reprezint? orificiul extern al tractului genital. Ea este

constituit? din dou? labii, care sunt reunite prin dou? comisuri:

inferioar? (comissura labiorum inferior) ?i superioar? (comissura labiorum

superior). Unindu-se, labiile formeaz? fanta genital?. Fanta vulvar? este

orientat? vertical, iar la unele specii la comisura inferioar? se g?se?te

un smoc de p?r (la vac?).

Ca baz? anatomic?, labiile (labia vulvae) au mu?chi striat cu fibre

orientate circular, numit mu?chiul constrictor al vulvei (m. constrictor

vulvae). La exterior fiecare labie vulvar? este acoperit? cu piele fin?

bogat? în glande sebacee ?i sudoripare. Pielea este prev?zut? cu pieri

rari. La vac?, oaie, capr?, scroaf? ?i c??ea comisura superioar? a fantei

genitale este rotunjit?, iar cea ventral? este ascu?it?. La iap? comisura

superioar? este ascu?it?, iar cea inferioar? larg?, rotunjit?, ad?postind

în ea o foset? clitoridian? larg?.

Clitorisul (clitoris, cunnus) este un organ erectil, analog al penisului,

rudiment al corpului cavernos, are dou? r?d?cini, un corp ?i un gland.

R?d?cinile se inser? pe arcada ischiatic? ?i sunt acoperite de un mu?chi

ischiocavernos rudimentar. Corpul clitorisului este orientat caudo-dorsal

?i proemin? în comisura inferioar? a vulvei. Clitorisul este prev?zut la

extremitatea inferioar? cu glandul clitoridian. Glandul clitorisului la

iap? este bine dezvoltat ?i este dotat cu un «capi?on» prepu?ial bine

eviden?iat.

Corpul cavernos al clitorisului (asem?n?tor corpilor caverno?i de la

mascul) este acoperit de o albuginee ?i bogat în termina?ii nervoase; în

timpul actului sexual sesizeaz? excita?iile neuro-sexuale, fiind capabil la

erec?ie limitat?.

Vestibulul vaginal (vestibulum vaginae) începe de la fanta genital? ?i se

termin? la meatul urinar, fiind un conduct comun uro-genital. Vestibulul

vaginal la animalele mari are lungimea de 8-14 cm, conductul lui are o

proiec?ie orientat? de jos în sus ?i înainte. La vaci, scroafe, oi ?i capre

meatul urinar este precedat de un diverticul suburetral (diverticulum

suburetrale). Aceast? particularitate anatomic? trebuie luat? în seam? la

introducerea pipetei în timpul îns?mân??rii artificiale a vacilor prin

metoda tactil-recto-cervical? ?i la cateterizarea vezicii urinare. La iepe

diverticulul lipse?te. Delimitarea vestibulului de vagin se face printr-un

pliu al mucoasei – himenul rudimentar, situat la nivelul orificiului extern

al uretrei. La femelele animalelor agricole himenul (hymen) este redus la

un pliu. Uneori, complet dezvoltat, se întâlne?te la scrofi?e ?i iepe.

Peretele vestibulului este lipsit de seroas?, con?ine o musculatur?

proprie striat?, iar stratul vascula, bine dezvoltat la c??ea ?i iap?,

formeaz? bulbii vestibulari (bulbus vestibuli), forma?iuni de tip erectil,

care în timpul actului sexual se umfl? ?i se îngroa??. Mucoasa vestibular?

este neted? ?i roz?; ader? la musculoas? prin submucoasa în care se g?sesc

glandele vestibulare mari (gl. vestibulare major). Printr-un orificiu

aceste glande (la vac?, oaie, iepuroaic?) se deschid lateral meatului

urinar. Caudal ?i lateral meatului urinar sunt dispuse pe dou? rânduri

orificiile glandelor vestibulare mici (iap?, scroaf?, c??ea). Secretul

acestor glande lubrifiaz? mucoasa vestibular? în timpul stadiului de

excitare a ciclului sexual.

Organele genitale interne.

Vaginul (vagina, colpos) este un organ musculo-membranos tubular lung, se

g?se?te în cavitatea pelvian?, fiind delimitat anterior de cervix ?i

posterior de meatul urinar. Dorsal, fa?? de vagin este dispus rectul, iar

ventral – vezica urinar?. Vaginul împreun? cu vestibulul vaginal

alc?tuie?te conductul copulator.

În structura peretelui vaginal sunt trei straturi: mucoasa, musculoasa ?i

seroasa. Învelitoarea extern?, seroasa, este continuarea seroasei uterine

?i îmbrac? vaginul numai par?ial. În partea posterioar? vaginul este dotat

cu o adventice conjunctiv? care continu? cu ?esutul conjunctiv

retroperitoneal. Musculoasa este reprezentat? printr-un strat circular

intern ?i un strat longitudinal extern, între ele g?sindu-se stratul

vascular.

La vac? vaginul este lung de 30-35cm, mucoasa formeaz? o serie de pliuri

longitudinale, care fac posibil? dilatarea acestuia. De o parte ?i de alta

a liniei mediane inferioare se g?sesc dou? canale Gartner (ductus Gartneri)

care se deschid cu orificii, diametrul c?rora este de 1,5-2mm lâng? meatul

urinar.

La iap? vaginul este de form? cilindric?, turtit dorso-ventral, cu

lungimea de 20-25cm.

La vac?, iap?, oaie ?i capr? anterior vaginul se l?rge?te formând bolta

vaginal? (fornix vaginae). La scroaf? bolta vaginal? lipse?te ?i vaginul

f?r? grani?e pronun?ate trece în cervix.

Uterul (uterus, hystera, metra) este un organ tubular, musculo-membranos,

care este destinat ad?postirii ?i asigur?rii condi?iilor dezvolt?rii

produsului de concep?ie de la nida?ie ?i pân? la parturi?ie. Ca topografie,

uterul este a?ezat în cavitatea pelvian? ?i zona posterioar? a cavit??ii

abdominale (vac?, oaie, capr?, iap?). La unele specii (scroaf?, iepuroaic?)

el se g?se?te aproape în totalitate în cavitatea abdominal?. Uterul este

suspendat în cavitatea abdomino-pelvian? prin cele dou? ligamente largi.

Anatomic uterul este format din dou? coarne, corp ?i cervix (colul

uterin). La majoritatea animalelor agricole uterul este bicorn. La iepure

?i alte roz?toare uterul este dublu, cu dou? canale cervicale, care se

deschid aparte prin dou? orificii externe în vagin.

Cervixul (cervix) este componenta caudal? a uterului ?i reprezint? un

organ cilindric cu pere?ii gro?i, care une?te cavitatea uterin? cu cea

vaginal?. Canalul cervical comunic? cu vaginul prin ostiumul vaginal, iar

cu uterul prin ostiumul uterin. Canalul cervical (canalis cervicis) este

închis, cu excep?ia stadiului de excitare a ciclului sexual ?i parturi?iei.

Cervixul poate r?mâne întredeschis ?i în unele cazuri patologice

(endometrite puerperale, metrit? purulent? cronic? sau în caz de avort).

Anatomic cervixul este format din dou? por?iuni: por?iunea prevaginal?, mai

lung?, ?i por?iunea vaginal?, care la unele specii p?trunde în bolta

vaginal? (fornix vaginae) ?i formeaz? o proeminen??.

Mucoasa cervical? formeaz? numeroase pliuri longitudinale, care la unele

specii dep??esc ostiumul vaginal, se dispun radiar ?i circular formând

«floarea involt?» (la scroafe lipse?te). Mucoasa este c?ptu?it? cu un

epiteliu cilindric, ea func?ioneaz? ca o gland? care elimin? mucus cervical

ce con?ine mucin?. Acest secret posed? calit??i bactericide ?i

bacteriostatice. Având o sarcin? electric? negativ?, mucusul cervical

formeaz? un câmp electric care dirijeaz? spermii spre oviduct. Cantitatea

secretului cervical la vacile negestante este neînsemnat?, dar în timpul

gravidit??ii ostiumul vaginal al cervixului este astupat cu un dop de mucus

al gesta?iei. Acest dop îndepline?te rolul de barier? ?i se p?streaz? pe

tot parcursul sarcinii ?i în urm?toarele câteva zile dup? parturi?ie. În

timpul c?ldurilor mucusul este fluid, transparent ?i este eliminat într-o

cantitate mare. Musculoasa cervical? este format? din trei straturi: cel

intern, circular, fiind mai gros, la contractarea fibrelor musculare netede

asigur? închiderea ermetic? a canalului cervical. Stratul extern, din fibre

musculare dispuse longitudinal, este mai sub?ire. Între cele dou? straturi

de mu?chi se g?se?te un strat vascular, care este constituit dintr-un ?esut

conjunctiv moale. El este str?b?tut de numeroase vase sangvine ?i nervi.

Seroasa, care îmbrac? cervixul, este continuarea seroasei uterine care se

extinde par?ial ?i pe vagin.

La vac? cervixul este foarte dezvoltat, de o consisten?? tare; are o

lungime de 8-12cm (la cele b?trâne 10-15cm), diametrul de 3-6cm.

Extremitatea caudal? a colului p?trunde cam cu 2-4cm în bolta vaginal? a

cervixului. Mucoasa cervixului formeaz? o mul?ime de pliuri proeminente

longitudinale ?i 3-5 (4) cute (pliuri) transversale, bine eviden?iate ale

c?ror vârfuri sunt orientate caudal. Acest aspect se constat? ?i la nivelul

«florii involte». Existen?a acestui tip de cute în canalul cervical

provoac? dificult??i la cateterizarea uterului.

La oi ?i capre cervixul este mai mic ?i atinge 5-7cm în lungime. Floarea

involt? este format? din dou? falduri ale mucoasei cervicale, cel superior

fiind mai mare, dându-i aspectul unui bot de pe?te.

La iap? cervixul este bine dezvoltat, are lungimea de 5-7cm ?i diametrul

de 3-5cm. Cervixul la iap? este mai moale decât la vac?; este plasat pe

plan?eul bazinului ?i u?or se palpeaz? prin traversul rectului sub form? de

corp cilindric, dur. Canalul cervical este drept ?i lipsit de cutele

transversale, ceea ce permite cateterizarea uterului cu u?urin?? chiar ?i

atunci când animalul nu se afl? în stadiul de excitare a ciclului sexual.

Por?iunea vaginal? a corpului p?trunde cu 2-3cm în cavitatea boltei

vaginale.

La scroaf? colul uterin este lung de 12-20cm, îngust. Peretele s?u

formeaz? la interior ni?te papile (14-20) cu aspect de pernu?e, dispuse în

dou?-trei rânduri succesive care se angreneaz? între ele, închizând foarte

bine canalul cervical. Trecerea în uter ?i în vagin se face prin ?tergerea

acestor papile, f?r? un orificiu propriu-zis. Colul nu are proeminen?e în

cavitatea vaginal? ?i nu formeaz? floarea involt?.

Corpul uterin (corpus uteri) comunic? anterior cu baza coarnelor, iar

caudal continuat cu cervixul. Are aspect cilindric, turtit dorso-ventral,

la diferite specii de animale eviden?iat diferit. La vac?, oaie, capr? ?i

scroaf? corpul uterin este slab pronun?at, deoarece nu serve?te ca loc

pentru dezvoltarea produsului de concep?ie, lungimea lui este de doar 2-

3cm.

La iap? corpul uterin este u?or turtit dorso-ventral ?i este mult mai

larg decât la alte specii (are lungimea de 15-20cm, l??imea de 7-12cm) ?i

serve?te ca loc pentru dezvoltarea produsului de concep?ie.

Coarnele uterine (cornua uteri) sunt ni?te forma?iuni tubulare de form?

cilindric? sau conic?, continu? anterior (scroaf?, c??ea, iepuroaic?).

Fiecare corn uterin are o curbur? mic?, pe care se inser? ligamentul larg

?i o margine posterioar?, mai larg?, comunic? cu corpul uterin. Traiectul

coarnelor variaz? de la specie la specie, fiind rectiliniu (c??ea pisic?),

curbat cu convexitatea dorsal? (vac?) sau ventral? (iap?) ?i flexuos

(scroaf?).

La toate animalele lungimea ?i l??imea coarnelor uterine variaz? în

func?ie de vârst?, ras?, nutri?ie, între?inere ?i starea fiziologic?.

La vac? coarnele uterine cu lungimea de 20-25cm sunt alipite la baz?,

între ele g?sindu-se un ligament (sept) intercornual de 8-10cm. Dup? acest

principiu unii cercet?tori consider? uterul rumeg?toarelor de tip bicorn

subseptat. Zona de unire a bazei coarnelor uterine este marcat? la exterior

printr-un ?an? (brazd?, jgheab) longitudinal pe fa?a dorsal?. Aceast?

brazd? intercornual? se palpeaz? cu mâna prin traversul rectului ?i are

însemn?tate la diagnosticarea gesta?iei ?i sterilit??ii. Locul divergen?ei

coarnelor uterine se nume?te bifurca?ie. De aici coarnele devin divergente,

curbându-se înainte, în jos ?i lateral (form? de coarne de berbec). Astfel

curbura superioar? (curvatura major) e mare, iar curbura inferioar?

(curvatura minor) – mic?. De curburile mici se prind ligamentele largi.

Aproximativ 5cm din vârful coarnelor nu sunt suspendate de ligamentele

largi, ceea ce antreneaz? uneori torsiunea uterin? la femelele gestante.

La iap? coarnele uterine sunt relativ scurte (5-25cm) cu vârful în sus,

curbura superioar? este mic?, iar cea inferioar? – mare. Coarnele au form?

de t?lpi de sante.

La scroaf? coarnele uterine sunt lungi (pân? la 1-2m), flexuase,

intestiniforme, aproape în întregime se afl? în cavitatea abdominal?.

Coarnele uterine se deosebesc de intestine prin faptul c? au un perete mai

gros ?i o consisten?? elastic?.

La c??ea ?i pisic? coarnele uterine sunt rectilinii, sub?iri, cu un

calibru aproape uniform pe toat? întinderea lor. Privite în ansamblu, au

aspectul literei “V” ?i sunt unite la baza lor printr-un mezou scurt.

Corpul ?i coarnele uterine cuprind mucoasa (endometrul), musculoasa

(miometrul) ?i seroasa (foi?a visceral? a peritoneului).

Endometrul este format dintr-un epiteliu de acoperire ?i un corion bogat

în celule glandulare. Mucoasa uterin? este sub?ire, cu aspect catifelat,

punctat? de numeroase orificii glandulare. Epiteliul de acoperire al

endometrului este cilindric ?i este constituit din celule ciliate ?i

secretorii. Mucoasa uterin? la vac? este dotat? cu circa 100mii de glande

uterine, majoritatea fiind concentrate la coarnele uterului. Epiteliul

mucoasei ?i glandele uterine, spre deosebire de epiteliul vaginului,

cervixului ?i oviductelor, nu secret? copu?i ce con?in mucin?.

La rumeg?toare mucoasa uterin? prezint? ni?te forma?iuni speciale –

carunculi (carunculae uteri). În corpul uterin carunculii sunt dispu?i

neuniform, iar în coarne – în 4 rânduri longitudinale. La vacile negestante

carunculii ating lungimea de 4-14mm, l??imea de 3-9 ?i în?l?imea de 1,2-

4mm. Num?rul lor variaz?: la vaci 86-126, uneori 39-200, iar la oi 88-110.

La vaci carunculii sunt bomba?i, iar la oi ?i capre sunt în form? de cup?.

Fiecare caruncul are ni?te adâncituri – cripte, în care se ancoreaz?

vilozit??ile învelitorii vasculare a f?tului. Odat? cu instalarea ?i

avansarea gesta?iei carunculii se m?resc considerabil în volum ?i pot fi

palpa?i prin traversul rectului, fapt ce are o însemn?tate practic? în

diagnosticarea gesta?iei.

Mucoasa uterin? la celelalte specii nu prezint? carunculi.

Miometrul este format din dou? straturi musculare: stratul intern, mai

gros, format din fibre musculare netede circulare ?i stratul extern, mult

mai sub?ire, format din mu?chi longitudinali. Între straturile circular ?i

longitudinal se g?se?te un strat conjunctiv, format dintr-un important plex

vascular, filete nervoase ?i fibre elastice.

Seroasa (perimetrium) este o tunic? fibroas? ce acoper? uterul ?i se

consider? a fi extinderea ligamentelor largi.

Oviductul (salpinx) este un organ par, tubular, flexuos ?i musculo-

membranos, care se întinde din vecin?tatea ovarului pân? la vârful cornului

uterin. Se g?se?te între cele dou? foi?e ale mezosalpinxului. Lungimea lor

la iap?, vac? ?i scroaf? constituie 20-30cm, la oi ?i capre – 10-15cm, la

c??ea – 6-10cm, la iepuroaic? – 10cm. Morfologic, fiecare oviduct este

alc?tuit din patru segmente:

- pavilionul (infundibulus), în form? de pâlnie ce se deschide în jurul

zonei germinative a ovarului printr-un orificiu abdominal (ostium

abdominale). Marginea zim?at? a pavilionului a primit denumirea de

fimbrie (fimbriae tubae), care par?ial concre?te cu ovarul;

- ampula, sau por?iunea dilatat?, por?iune puternic flexat? la iepe ?i

vaci cu diametrul de 4-8mm, ampulele sunt bine eviden?iate la scroafe;

- istmul sau por?iunea îngust?;

- por?iunea terminal?, care se deschide în cavitatea uterin? prin

orificiul uterin.

Peretele salpigian este format din trei straturi: mucoasa, musculoasa ?i

seroasa. Mucoasa, în deosebi în segmentul ampular ?i pavilion, formeaz?

numeroase falduri longitudinale c?ptu?ite cu un epiteliu cilindric, ciliat,

cilii c?rora îndreapt? curentul de lichid spre uter (cilii lipsesc la

c??ea). Mucoasa oviductelor ?i a uterului la vac?, scroaf? ?i iepuroaic?

prin celulele secretoare, elimin? hialuronidaz?, enzim? ce particip? la

procesul fecunda?iei.

Musculoasa variaz?, ca dezvoltare, cu segmentul salpigian. În zona

infundibulului este redus? la un strat sub?ire fiind din ce în ce mai

dezvoltat? în lungul oviductului pân? la vârful cornului uterin.

Cercetarea rectal? a oviductelor la animalele mari este dificil?. Ele se

palpeaz? în cazul tuberculozei, salpingitei purulente ?i alte st?ri

patologice.

Ovarul (ovaria, oophoron) – organ par, a?ezat în regiunea sublombar? la

unele specii ?i pe plan?eul cavit??ii pelviene sau în cavitatea abdominal?

la alte specii. Ovarele îndeplinesc func?ia endocrin? ?i gametogen?

elaborând ovule, care în urma ovula?iei nimeresc pe fimbria oviductului.

Forma, volumul ?i greutatea ovarelor difer? în raport cu specia ?i starea

fiziologic? a femelelor.

La iap? ovarul este mai mare decât la celelalte animale, având o lungime

de 5-9cm, greutatea fiec?rei gonade atinge 40-80g. Topografic ovarul drept

este a?ezat în regiunea sublombar?, caudal rinichiului în planul

vertebrelor L3-L4, iar cel stâng – în planul vertebrelor L4-L5. Ovarul are

o form? ovoid?, suprafa?a este neted?. Pe partea supero-posterioar? a

ovarului se g?se?te hilul ovarului, în care p?trunde cordonul vasculo-

nervos. Pe fa?a inferioar? ovarul prezint? o sciziune pronun?at? (7mm), în

fundul c?reia se g?se?te fosa de ovula?ie, acoperit? cu epiteliu

germinativ. Ovula?ia are loc numai la nivelul acestei fose.

La vac? ovarele au form? oval?-turtit? sau elipsoid? ?i greutatea de 14-

20g, lungimea 3,5-5cm, l??imea 2-2,8cm ?i grosimea 1,5-2cm. De obicei

ovarul drept este mai mare decât stângul. La vi?ele ?i vacile tinere

ovarele sunt amplasate în cavitatea bazinului; în gesta?ie, în cazul

atoniei uterului, precum ?i alte st?ri patologice, ovarele ?i coarnele

uterine se deplaseaz? în cavitatea abdominal?. Suprafa?a ovarelor este

neted? pân? la pubertate, iar dup? aceea devine neregulat?.

La oi ?i capre ovarele sunt mai ovale ?i asem?n?toare cu cele de vac?,

dar propor?ional mai mici, cu diametrul mare în medie de 1,5cm, greutatea

lor fiind de 0,7-3g în dependen?? de ras? ?i vârsta animalului.

La scroaf? forma ovarelor este muriform? ?i este determinat? de prezen?a

unui num?r mare de foliculi sau corpi galbeni. Din cauza aceasta volumul ?i

greutatea ovarelor variaz? în limite mari. La scroafele adulte ovarele au

lungimea de 2-3,5cm, l??imea 1,5-2cm, grosimea 0,9-1,3cm ?i greutatea de 5-

9g.

În sec?iune transversal? ovarul este alc?tuit: la exterior – dintr-un

epiteliu germinativ sub care se g?se?te o fibroas? conjunctiv? numit?

albuginee. Sub albuginee se disting dou? zone: – cortical? ?i medular?.

Zona cortical? este format? dintr-o strom? conjunctivo-vascular? ?i

parenchimul ovarian, alc?tuit din foliculi ?i corpi galbeni, care se g?sesc

în diferite stadii evolutive ?i involutive.

Zona medular? este format? dintr-un ?esut conjunctiv str?b?tut de o re?ea

deas? de vase sanguine ?i fibre nervoase.

La ovarul iepei zona cortical? este amplasat? în imediata apropiere a

fosei de ovula?ie. De aceea foliculii se g?sesc în?untrul ovarului, mai

aproape de fosa ovulatorie. Gradul maturit??ii ?i m?rimea foliculului la

animalele mari se determin? prin cercet?ri rectale. Foliculul matur la iap?

atinge diametrul de 4-6cm, la vac? – 1-2cm, la oi ?i capre – 0,5-0,7cm, la

scroafe – 1-1,2cm.

Întregul aparat genital la femele se g?se?te în cavitatea abdominal? ?i

pelvian?, suspendat de cea mai mare parte prin dou? pliuri ale seroasei

peritoneale – plica urogenital? – denumite ligamentele largi (ligamenta

lata uteri).

Ligamentele largi ale uterului se inser? în curbura mic? a coarnelor,

corp ?i colul uterului. În cavitatea abdominal? ovarul este men?inut de o

serie de ligamente care deriv? din ligamentul larg. Marginea anterioar? a

acestuia, care se inser? în marginea dorsal? a aparatului este ligamentul

propriu al ovarului (lig. ovarii proprium), iar între ovar ?i vârful

corpului uterin se afl? ligamentul utero-ovarian. Pe partea sa extern?, în

aceast? zon?, ligamentul larg formeaz? un pliu, mezosalpinxul

(mezosalpinx), între foi?ele c?ruia se g?se?te oviductul.

Maturitatea sexual? ?i fiziologic?

Maturitatea sexual? (pubertatea) este perioada în care aparatul genital s-

a dezvoltat complet ?i este capabil s? elaboreze celule sexuale mature,

apte pentru fecunda?ie. La masculi pubertatea se eviden?iaz? prin apari?ia

caracterelor sexuale ?i a capacit??ii de copulare, iar la femele – prin

manifestarea primului ciclu de c?lduri ?i a ovula?iei.

Între na?tere ?i pubertate organele genitale la ambele sexe prezint? o

rat? a cre?terii similare celorlalte sisteme ?i organe, pubertatea

conferind o dezvoltare accelerat? a întregului aparat genital.

Maturitatea sexual? apare aproape concomitent la masculi ?i femelele

aceleia?i specii, fiind un proces dependent de vârst?. Maturarea

hipotalamusului furnizeaz? r?spunsul specific la diver?ii stimuli prin

elaborarea hormonilor de eliberare a gonadotropinelor antero-hipofizare. La

masculi, gonadotropinele induc sinteza testicular? a androgenilor ?i în

consecin??, dezvoltarea glandelor anexe ale aparatului genital, activarea

func?iei secretorii a acestora, cheratinizarea epiteliului prepu?ial ?i

separarea acestuia de por?iunea liber? a penisului, intensificarea

libidoului ?i a reflexelor sexuale, precum ?i ini?ierea spermogenezei.

La femele în perioada matur?rii sexuale se produc importante

restructur?ri morfofunc?ionale care conduc la apari?ia unor st?ri

fiziologice noi. Începutul procesului de maturare folicular? ?i apari?ia

primului ciclu sexual îl constituie stimulii neurohormonali hipotalamici,

care dirijeaz? secre?ia gonadotrop? anterohipofizar?.

Odat? cu survenirea pubert??ii, spermatogeneza la masculi ?i ovogeneza la

femele au loc pe parcursul întregii vie?i sexuale. Via?a sexual? se

manifest? în aceast? perioad? sub form? ciclic? la femele ?i continuu la

mascul.

La animalele domestice maturitatea sexual? apare în primii ani, iar la

unele specii – chiar în primele luni de via??. Acest aspect este legat în

primul rând de specie. S-a constatat c? la speciile cu longevitate mai mare

pubertatea apare mai târziu decât la speciile la care durata vie?ii este

mai redus?. În cadrul speciei exist?, de asemenea, varia?ii în func?ie de

vârsta apari?iei maturit??ii sexuale, de ras?, sex, clim?, regim de

alimenta?ie, între?inere ?i exploatare, de caracterele individuale etc.

Pubertatea animalelor apare mai devreme la rasele ameliorate ?i mai târziu

la cele neameliorate.

Pubertatea survine mai timpuriu decât momentul când se termin? cre?terea

?i dezvoltarea definitiv? a animalului. De aceea, maturitatea sexual? înc?

nu denot? preg?tirea organismului animal pentru reproducere. Utilizarea

prea timpurie a reproduc?torilor atrage dup? sine consecin?e d?un?toare

pentru organismul lor. Femelele fecundate prea devreme r?mân nedezvoltate,

sufer? distocii, care pun în pericol adeseori atât via?a lor, cât ?i cea a

produ?ilor. Masculii folosi?i prea de timpuriu la mont? se epuizeaz? repede

?i dau na?tere la produ?i debili; în unele cazuri nu se produce fecunda?ia,

deoarece testiculul prea tân?r elimin? spermi imaturi.

De aceea animalele se folosesc la reproducere dup? o anumit? perioad? de

timp de la instalarea pubert??ii.

Perioada de la apari?ia maturit??ii sexuale pân? la includerea animalelor

în efectivele de reproduc?ie în literatura de specialitate nu a primit o

denumire unic?. Mul?i savan?i ?i practicieni o numesc maturitate corporal?,

mai reu?it, îns?, este termenul de maturitate fiziologic?.

Se consider? fiziologic mature animalele tinere care au organe genitale

dezvoltate normal ?i circa 65-70% din dezvoltarea corporal? a animalelor

adulte din rasa respectiv?.

Via?a sexual?, adic? etapa de activitate a organelor de reproducere nu

dureaz? toat? via?a animalului; ea înceteaz? odat? cu instalarea

climacteriumului.

Etapa postgenital? (climacteriumul) este caracterizat prin stingerea

treptat? a func?iei organelor genitale. La începutul climacteriumului sau a

andropauzei, de?i organele genitale mai func?ioneaz?, game?ii sunt

incapabili de fecunda?ie. Comportamentul sexual dispare ?i se instaleaz?

anafrodizia.

Date asupra vie?ii sexuale la principalele specii de animale sunt redate

în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1.

Caracterele vie?ii sexuale la animale

|Specia |Apari?ia |Perioada optim? de folosire a |Instalarea |

| |maturit??ii |animalelor la reproducere |climacteriumului |

| |sexuale (luni)| |(ani) |

| | |Apari?ia |Pân? la vârsta | |

| | |maturit??ii |(ani) | |

| | |fiziologice | | |

| | |(luni) | | |

|Taurine |8-12 |16-18 |7-9 |12-15 |

|Cabaline|15-18 |24-48 |10-12 |15-20 |

|Ovine |7-8 |12-18 |7-8 |10-12 |

|Suine |5-8 |9-12 |4-5 |7-8 |

|Carnivor|6-8 |12 |7-8 |10-12 |

|e | | | | |

Aspecte privind endocrinologia reproduc?iei

Pentru reglarea func?iei sexuale, din sistemul endocrin sunt responsabile

trei trepte principale func?ionale care se stimuleaz? sau se inhib?

reciproc: hipotalamusul, hipofiza ?i gonadele (la femele ?i corpul galben);

îns? în coordonarea activit??ii reproductive intervin ?i alte glande cu

secre?ie intern? (tiroida, suprarenala ?. a.).

Considera?ii morfo-fiziologice asupra hipotalamusului ?i a conexiunilor

hipotalamo-hipofizare

Hormonii hipotalamici

Hipotalamusul , regiune a cortexului cerebral, este locul de adunare a

impulsurilor nervoase care sosesc prin numeroase leg?turi func?ionale, pe

care acesta le are cu scoar?a cerebral?. Situat la baza diencefalului,

hipotalamusul este o adev?rat? intersec?ie între sistemul nervos ?i

aparatul endocrin, fiind cuprins într-un ansamblu de organizare nervoas?

extrem de complicat?. Hipotalamusul este apreciat ca un organ de integrare

definitiv? cu rol principal de reglare al secre?iei endocrine. La nivelul

hipotalamusului cel mai mare interes îl prezint? o serie de centri din

nucleii hipotalamici, ca cel supraoptic, paraventricular, cenu?iu etc.

Hipotalamusul prezint? numeroase conexiuni în direc?ia cortexului

cerebral, corpului striat, talamusului ?i forma?iei reticulare. Leg?tura

direct? ?i preferen?ial? o are hipotalamusul cu hipofiza, rezultând astfel

sistemul hipotalamo-hipofizar. Printr-un aparat masiv de filete nervoase

provenite din nucleii supraoptici ?i paraventriculari, hipotalamusul face

leg?tur? cu lobul posterior al hipofizei (neurohipofiza), constituind

conexiunea neurohipofizar?, prin care se transmite hormonul ocitocic ?i

vasopresina de la hipotalamus, care se acumuleaz? apoi în neurohipofiz?.

Conexiunile nervoase cu adenohipofiza (lobul anterior) sunt mai reduse ?i

constituite dintr-un fascicul tubero-hipofizar, rezultat în mare parte din

axonii diferitelor nuclee hipotalamice. Fibrele acestui fascicul se termin?

în punctul de contact al vaselor din re?eaua primar?.

Hipotalamusul este bine vascularizat, mai ales la nivelul nucleilor

hipotalamici, unde fiecare celul? este în leg?tur? cu 2-3 capilare, dintre

care unele p?trund în celule. Rezult?, în acest fel, un plex capilar primar

de la care pleac? vase mai mari ce se reunesc în trunchiuri care se

îndreapt? infero-caudal prin tija hipofizei ?i se termin? în hipofiz?. În

jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei). Se formeaz?

un plex capilar secundar. Rezult? în acest fel sistemul vascular port-

hipotalamo-hipofizar, prin care se transmit neurosecre?iile din celulele

nucleilor hipotalamici c?tre hipofiz?.

Stimulii senzoriali externi ajung s? determine impulsuri nervoase la

nivelul centrilor hipotalamici, iar celulele nervoase ale acestor centri le

transform? în factori umorali (declan?atori de secre?ie), care determin?

elaborarea ?i eliberarea hormonilor hipofizei.

Aceast? transformare ale impulsurilor nervoase în factori umorali se

datoreaz? celulelor neurosecretoare care au în acela?i timp caracterele

celulei nervoase, precum ?i ale celulei glandulare. Celulele

neurosecretoare primesc stimulii veni?i de la nivelul centrilor nervo?i

superiori ?i reac?ioneaz? prin eliberarea de hormoni stimulatori,

«Releasing factors» sau «Releasing hormons» ?i inhibitori, prin care se

regleaz? activitatea hipofizei.

Pentru reproduc?ie, o mare însemn?tate o au urm?torii hormoni

hipotalamici:

* Gn-RH – hormonul de eliberare a gonadotropinelor;

* P-RH ?i PIH – hormonul de eliberare ?i respectiv de inhibare a

prolactinei;

* Oxitocina.

Hormonul de eliberare a gonadotropinelor

Hormonul de eliberare a gonadotropinelor (Releasing Hormons – RH,

Releasing Factors – RF sau Gonadorelina) este un decapeptid care prin

sistemul port-hipotalamo-hipofizar ajunge în adenohipofiz? (lobul anterior

al hipofizei) unde induce secre?ia celor dou? gonadotropine:

o FSH – hormonul de stimulare folicular?;

o LH – hormonul de luteinizare.

Produsele comerciale pure de GnRH (Gonadotrop Releasing Hormone) ?i

analogii lui au aplica?ie în cadrul biotehnicii transferului de zigo?i

pentru inducerea ?i sincronizarea c?ldurilor ?i ovula?iilor la femelele

donatoare-receptoare.

Indica?iile terapeutice ale GnRH sunt:

. Chi?tii ovarieni foliculari (luteinizarea chi?tilor are loc

dup? 7-8 zile, intervalul dintre tratamente ?i concep?ie este

de circa 26 zile);

. Ovula?ia întârziat?;

. Inducerea c?ldurilor ?i ovula?iei;

. Pentru cre?terea ratei concep?iei dup? sincronizarea

c?ldurilor prin gestageni sau prostaglandine.

Oxitocina

Oxitocina este hormonul peptidic sintetizat în pericarionii nucleilor

hipotalamici (supraoptic ?i paraventricular). Fiind cuplat? cu neurofizina,

protein? specific?, oxitocina este transportat? de-a lungul axonilor prin

conexiunea neuro-hipofizar? ?i depozitat? în lobul posterior al hipofizei

(neurohipofiz?), iar de aici este eliberat? în circula?ie. Oxitocina este

preluat? de uter, glanda mamar?, urin? ?i mu?chii scheletului. Timpul de

înjum?t??ire în sânge este de 2-4 minute.

În uterul animalelor exist? substan?e de tip chemotripsin?, tripsin? ?i

alte peptidaze care neutralizeaz? oxitocina. Aceste enzime provin din

celule lipidice. Pe m?sur? ce se schimb? num?rul celulelor lipidice în

timpul ciclului sexual, asem?n?tor se schimb? ?i puterea de inactivare

ocitocic? a uterului. Aceast? proprietate de inactivitate este mai evident?

în timpul ovula?iei ?i gesta?iei. Dar numai o parte din oxitocin? se

inactiveaz? pe aceast? cale. Neutralizarea oxitocinei are loc cu

preponderen?? la nivelul ficatului ?i în mai mic? m?sur? particip?

rinichiul ?i glanda mamar?. În cazul unor nivele plasmatice ridicate, o

parte din oxitocin? se elimin? nedescompus?.

Ac?iune biologic?:

Oxitocina are o ac?iune specific? asupra musculaturii uterine, producând

contrac?ia celulelor musculare netede. Prin activizarea miometrului în

timpul stadiului de excita?ie al ciclului sexual este u?urat? înaintarea

spermiilor depu?i în timpul montei sau îns?mân??rii artificiale. La

parturi?ie, oxitocina contribuie în mod efectiv atât la eliminarea f?tului,

cât ?i a învelitorilor fetale. Reac?ia de r?spuns a musculaturii uterine la

ac?iunea oxitocinei este legat? de nivelul estrogenilor ?i progesteronului

din perioada respectiv?. Astfel, în faza folicular? a ciclului sexual ?i în

timpul parturi?iei, când estrogenii sunt în cantitate mare, ac?iunea

oxitocinei asupra miometrului este maxim?, în timp ce în faza luteinic? ?i

în timpul gesta?iei, când progesteronul este în cantitate mare, ac?iunea

oxitocinei asupra miometrului este mult diminuat? sau chiar sistat?. Cu

alte cuvinte, estrogenii sensibilizeaz?, iar progesteronul desensibilizeaz?

celulele musculare ale uterului fa?? de oxitocin?.

Sub efectul oxitocinei se contract? celulele mioepiteliale ale acinului

mamar, încât laptele ajunge din alveole în sistemul canalelor lactifere.

Oxitocina ajut? pe calea hipotalamusului la eliberarea de gonadotropine

încât, poten?eaz? eliberarea LH-ului în timpul ovula?iei la vac?.

La masculi oxitocina în sinergism cu testosteronul asigur? transportul

spermiilor prin c?ile de excre?ie ?i ejacularea.

Aproximativ 10% din oxitocin? se elibereaz? continuu, paralel cu

producerea ei. Restul se înmagazineaz?, a?teptând impusuri de eliberare.

Eliberarea oxitocinei se realizeaz?, în principal, pe cale reflex?.

Actul copula?iei, excita?iile de la nivelul mamelei în timpul suptului

sau mulsului, excita?iile cervico-uterine din timpul parturi?iei, precum ?i

excita?iile mecanice ale uterului, cervixului ?i clitorisului (masajul)

constituie factorii cei mai importan?i care induc eliberarea oxitocinei.

Dilatarea c?ilor genitale (vagin ?i cervix) produce contrac?ii uterine

puternice, fiind o alt? cale important? pentru eliberarea oxitocinei. Calea

aferent? a reflexului este nervul pelvian, o ramur? a acestuia inerveaz? ?i

regiunea ano-genital? unde la fel se poate produce reflexul men?ionat. În

timpul dilat?rii c?ilor genitale sau prin ac?iuni mecanice, apar ?i

contrac?ii uterine ?i lactoree. Eliberarea de oxitocin? poate s? fie

produs? ?i ca urmare a incita?iilor provenite de la organele de sim?.

Astfel, la capr? are loc eliberarea oxitocinei înc? la apari?ia ?apului. La

oile în c?lduri, în prezen?a berbecului are loc o desc?rcare a oxitocinei

cu contrac?ie uterin? antiperistaltic? deja înaintea montei.

Ocitocinele în principal se ob?in pe cale sintetic?. Presoxinul este

unicul extract apos din neurohipofiza de vac? ?i scroaf?. Principalele

produse farmaceutice care au efecte ocitocice sunt Oxitocinele produse de

diferite firme, 1ml de solu?ie apoas? con?inând 5 sau 10UI.

Oxitocinele de sintez?, cât ?i extractul apos de lob hipofizar posterior

con?in pe lâng? oxitocin? ?i vasopresin? (ex. Pituitrina).

Efectul ocitocinelor este de a produce contrac?ia miometrului, a

celulelor mioepiteliale, a canaliculelor lobilor mamari, a musculaturii

oviductului, vaginului ?i clocii p?s?rilor ou?toare.

Folosirea ocitocinelor în scopuri terapeutice trebuie s? se fac? cu

toat? aten?ia, numai dup? ce s-a stabilit diagnosticul ?i doza de

administrare.

Indica?iile terapeutice ale ocitocinelor sunt:

. distociile prin hipokinezie;

. reten?ia învelitorilor fetale;

. metritele ?i piometrul (dup? deschiderea în prealabil a

cervixului ?i sensibilizarea uterului cu estrogeni);

. subinvolu?ia uterului, pentru a gr?bi evacuarea con?inutului

uterin;

. unele forme de mamite;

. reten?ia laptelui;

. reten?ia oului la p?s?ri.

Nu se recomand? administrarea oxitocinei la femele în timpul parturi?iei

când colul uterin nu este deschis ?i în distocii prin exces de volum fetal.

Aspecte morfo-func?ionale ale hipofizei

Hipofiza este organul neuroglandular situat la fa?a ventral? a creierului

intermediar (diencefalului), rezultat din unirea anatomic? a celor dou?

p?r?i:

> hipofiza anterioar? (adenohipofiza)

> hipofiza posterioar? (neurohipofiza)

Sub raport func?ional în total, la nivelul adenohipofizei se formeaz? 8

hormoni tropi. Dintre ace?ti hormoni pentru reproducere o importan?? major?

o au gonadotropinele (FSH ?i LH) ?i prolactina (LTH).

Indirect, activitatea reproductiv? este influen?at? de hormonul tireotrop

(TTH) ?i hormonul adrenocorticotrop (ACTH).

Adenohipofiza, cu toate c? se afl? sub controlul neuronal hipotalamic,

este lipsit? de inerva?ie secretomotorie. Reglarea func?iei sale endocrine

de c?tre hipotalamus se face prin intermediul sistemului port-hipotalamo-

hipofizar. Prin aceast? conexiune vascular? sunt vehicula?i spre

adenohipofiz? Releasing-factorii neurosecreta?i în hipotalamus.

Hormonii gonadotropi

Hormoni gonadotropi (gonadotropinele – Gn) care ac?ioneaz? asupra

aparatului genital sunt:

1. Hormonii gonadotropi hipofizari:

* FSA – hormonul de stimulare folicular?;

* LH – hormonul de luteinizare;

2. Hormonii gonadotropi placentari:

* PMSG – gonadotropina seric?;

* HCG – gonadotropina corionic?.

Hormonii gonadotropi hipofizari

Hormonul de stimulare folicular? – FSH (Folicle Stimulating Hormone),

este secretat de c?tre celulele bazofile-beta din adenohipofiz? sub

impulsul de Gn-RF. Acest hormon se izoleaz? u?or din hipofiza taurului,

calului ?i porcului.

La femele hormonul determin? dezvoltarea foliculelor ovarieni primari ?i

secundari la care determin? proliferarea celulelor foliculare ?i într-un

stadiu ulterior, secre?ia de c?tre acestea a lichidului folicular ?i

formarea cavit??ii foliculare; FSH-ul este responsabil de secre?ia

folicular? a estrogenilor.

Stadiul final de maturare a foliculului ?i dehiscen?a acestuia necesit?

ac?iunea conjugat? a celor dou? gonadotropine.

La masculi, FSH este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale

spermiogenezei (diviziunea spermiogoniilor pân? la stadiul de spermioci?i

secundari), spermiomorfogeneza fiind coordonat? de androgeni, testosteronul

asigurând diviziunea reduc?ional? a spermiocitelor primare, formarea

spermidei incipiente ?i apoi a spermiului.

Hormonul luteinizant – LH (Luteinising hormone) sau omologul acestuia

ICSH (Interstitial Cells Stimulating Hormone) de la masculi, este produs de

celulele bazofile de tipul gama. A fost izolat în stare pur? din hipofiza

de oaie ?i porc ?i este format dintr-un amestec de diverse proteine.

Secre?ia de LH are un anumit ciclu, iar incita?iile de ordin extern ?i

intern modific? amplitudinea secre?iei, influen?ând într-o mare m?sur?

eliberarea lui.

La femele LH ac?ioneaz? sinergic cu FSH determinând dezvoltarea ?i

maturarea foliclelor de Grant, dehiscen?a foliculelor ovarieni, formarea

corpilor galbeni ?i secre?ia de progesteron.

La vac?, raportul normal dintre FSH ?i LH este de 1:3, deci apare o

superioritate cantitativ? de LH. Pentru acest motiv, c?ldurile la vac? au o

durat? scurt? (13-16 ore), iar ovula?ia are loc în faza progesteronic? a

ciclului sexual, ?i anume la circa 10-12 ore de la încetarea c?ldurilor.

La masculi eliberarea în valuri episodice, pulsative sau în vârfuri de

secre?ie a ICSH induce dezvoltarea celulelor Leydig localizate între dubii

seminiferi ?i varia?ii importante ale nivelurilor plasmatice de androgeni.

Nivelurile ICSH ?i de androgeni sunt ridicate la arm?sar, berbec ?i ?ap

în sezoanele de mont?, reglate de modificarea raportului diurn/nocturn ?i

temperatura ambiant?; în celelalte sezoane masculii sunt fecunzi ?i

capabili de copula?ie, de?i eficien?a reproductiv? este sc?zut?.

Eritrocitele hipofizare de porc, oaie, vac? ?i cal – FSH (Follicle

Stimulating Hormone) precum ?i produsele comerciale pure de FSH ?i LH

(liofilizate) se folosesc în prezent în practica transferului de zigo?i:

- pentru inducerea superovula?iei la donatoare

- pentru sincronizarea ciclului sexual la femelele donatoare ?i

receptoare

Timpul de înjum?t??ire a gonadotropinelor hipofizare este de câteva

minute pentru LH (10-40min pentru LH-ul ovin) ?i de câteva ore pentru FSH

(circa 5 ore), de aceea frecven?a interven?iilor pentru inducerea

superovula?iei este crescut? (2 administr?ri zilnice timp de 4 zile la oaie

?i 5 zile la vac?). (vezi «Transferul de zigo?i»)

Hormonii gonadotropi placentari

Printre multiplele func?ii pe care le îndepline?te, placenta mai are ?i

un rol endocrin. Ea secret? hormoni steroizi ?i glucoproteici, dintre care

unii au ac?iune gonadotrop?. Gonadotropinele placentare substituie sau

completeaz? hormonii hipofizari. Hormonii placentari cu func?ie gonadotrop?

sunt: hormonul corionic gonadotrop (HCG) ?i gonadotropina seric? (PMSG).

Gonadotropina seric? (Pregnant mare Serum gonadotrophin – PMSG sau ser de

iap? gestant? – SIG). În prima treime a gesta?iei, în plasma sanguin? la

iap? se con?ine o concentra?ie mare de gonadotropine cu propriet??i de FSH

?i accesoriu de LH. Hormonul este produs de cupele endometriale de iap?

începând cu a 36-a zi de gesta?ie, adic? în timpul inplanta?iei; atinge un

prag maxim între 55-75 zile, iar între zilele 120-150 producerea hormonului

înceteaz?.

Rolul fiziologic al PMSG-ului se manifest? în reglarea activit??ii

foliculare a ovarului din timpul gesta?iei precum ?i în formarea corpului

galben. PMSG are efect puternic de FSH ?i efecte slabe de LH. Stimuleaz?

diviziunea celulelor intersti?iale ale ovarului ?i dezvoltarea mai multor

foliculi ovarieni. FSH-ul singur nu poate produce ovula?ia, fiind necesar?

o cantitate de LH exogen sau endogen. La tineretul nedezvoltat din punct de

vedere sexual, cu PMSG se poate ob?ine o dezvoltare folicular? intens?, iar

pentru ob?inerea ovula?iei, este nevoie de administrarea de LH (HCG).

La femelele adulte, odat? cu dezvoltarea foliculilor rezult? ?i cantit??i

însemnate de estrogeni, care la rândul lor vor provoca o desc?rcare de LH.

La femele, gonadotropina seric? administrat? stimuleaz? maturarea ?i

dezvoltarea foliculilor ovarieni, contribuie la procesul ovula?iei ?i

restabile?te desf??urarea normal? a ciclurilor sexuale; la masculi hormonul

stimuleaz? procesul de spermiogenez?.

În terapia hormonal? ori de câte ori dorim s? ob?inem un efect asem?n?tor

celui produs de FSH, vom folosi gonadotropina seric?.

Deoarece tratamentul cu SJG, stabilizat sau nu cu fenol 0,5%, d? reac?ii

imunologice foarte evidente, se va proceda la desensibilizarea femelei cu

0,5ml ser, intradermic, în tegumentul vulvar. Dup? 30 minute se

administreaz? întreaga doz?. Femelele r?mân sub observa?ie timp de 2 ore.

La nevoie se folosesc antihistaminicele de sintez? (cortizol sau

adrenalin?, sol. 0,1%, 5-8ml) dac? apar semnele ?ocului anafilactic.

Datorit? acestui fapt, preparatele PMSG se comercializeaz? sub form?

liofilizat?. Produsele comerciale care con?in PMSG sunt: Ser gonadotrop,

Serigon, Folligon,Hemoantin.

Indica?iile terapeutice sunt:

. lipsa ciclicit??ii sexuale;

. c?ldurile silen?ioase;

. hipoplazia ovarian?;

. sincronizarea c?ldurilor dup? un tratament prealabil cu gestageni;

. producerea poliovula?iei;

. stimularea spermiogenezei.

Dup? administr?ri repetate de PMSG este posibil? apari?ia de

antigonadotropine.

Gonadotropina corionic? (Human Corionic Gonadotropin – HCG sau Prolan)

HCG este secretat? de c?tre vilozit??ile corionului uman. Hormonul se

g?se?te în urina ?i sângele femeii gravide ?i la unele primate, începând de

la a 30-a zi de sarcin? ?i ajunge la valoarea de vârf în jur de 62 zile,

dup? care nivelul hormonal scade.

Gonadotropina corionic? este bogat? în frac?iunea LH, cu toate c? con?ine

?i frac?iunea FSH, motiv pentru care se folose?te în toate cazurile când se

pune problema de a ob?ine un efect asem?n?tor hormonului LH adenohipofizar.

Astfel, se poate afirma c? la femel?, honadotropina corionic? administrat?

stimuleaz? ovula?ia ?i formarea corpului galben progestativ.

La masculi, hormonul ac?ioneaz? asupra glandelor intersti?iale Leydig,

determinând elaborarea androgenilor.

Produsele comerciale care con?in HCG sunt: Gonacorul, Ghorulonul,

Prolanul E, Praedyn, Chorioman, Hymfalon.

Indica?iile terapeutice ale HCG-ului sunt:

. controlul ovula?iei;

. în repetarea c?ldurilor silen?ioase;

. în ovula?ia întârziat?;

. în chi?tii ovarieni, tratament la care se poate asocia ?i progesteron;

. în stimularea poliovula?iei ?i a gesta?iilor gemelare;

. pentru profilaxia mortalit??ii zigotale de origine hormonal?

(administrarea HCG în a 4-a zi dup? îns?mân?are în vederea stimul?rii

activit??ii corpului galben).

Prolactina

Prolactina (hormonul luteotrop – LTH, hormonul lactogen) este un

proteohormon produs de celulele acidofile ale adenohipofizei. Fiind

considerat? mai mult? vreme a treia gonadotropin?, prolactina s-a dovedit a

avea un efect mamotrop, de între?inere ?i stimulare a corpului galben, în

asociere cu LH, ?i un efect de inductor al comportamentului matern la

mamifere.

La masculi ac?iunea conjugat? a FSH-ului ?i a prolactinei stimuleaz?

spermiogeneza ?i activitatea celulelor glandulare ale prostatei.

Prolactina se produce împreun? cu somatotropina (STH) ?i într-o oarecare

m?sur? îi dubleaz? ac?iunea.

Prolactina este preluat? de glanda mamar?, intersti?iul ovarului ?i de

corpul galben. Principalele efecte ale prolactinei sunt asupra

metabolismului lacta?iei ?i a func?iei corpului galben.

Efectul prolactinei în secre?ia laptelui nu este asem?n?toare la toate

speciile. La unele specii prolactina ia parte doar la inducerea secre?iei

lactate (rol lactogen), pe când la alte specii are ?i un rol de men?inere a

lacta?iei (lactopoetic). Cele dou? efecte sunt realizate în asocia?ie cu

ceilal?i hormoni ai complexului lactotrop.

La vac? este foarte important efectul mamotrop al prolactinei.

Administrat? imediat, înainte ?i dup? f?tare, se poate ob?ine o cre?tere a

glandei mamare. Oprirea prolactinei înainte de f?tare, întârzie pornirea

secre?iei lactate ?i scade con?inutul în lactoz? din lapte. Lipsa

prolactinei dup? declan?area lacta?iei nu are efecte negative nici asupra

sc?derii cantitative a laptelui ?i nu influen?eaz? compozi?ia lui, deci

efectul lactopoetic nu este important.

Hormonii ovarieni

Ovarul produce estrogeni, gestageni ?i cantit??i mici de androgeni, iar

în timpul gesta?iei ?i relaxin?.

Hormonii estrogeni

Termenul de estrogeni provine de la cuvântul latin oestrus ?i se refer?

la o categorie de substan?e organice larg r?spândite în lumea animal? ?i

vegetal? care, de?i diferite din punct de vedere chimic, exercit? efecte

fiziologice asem?n?toare, producând modific?ri caracteristice stadiului de

excita?ie al ciclului sexual la nivelul aparatului genital ?i în modul de

comportare al femelei.

Estrogenii naturali dup? regnul în care se g?sesc se clasific? în:

estrogeni animali, estrogeni vegetali sau fitoestrogeni ?i estrogeni

minerali.

Estrogenii animali sunt produ?i de ovar prin celulele granuloase ?i teac?

intern? a foliculului galben, corticosuprarenala, placenta, în a doua parte

a gesta?iei ?i testiculul prin epiteliul seminifer.

Din punct de vedere chimic estrogenii sunt 18-C steroide cu un ciclu

aromatic. Substan?a care st? la baza lor este colesterina. Cei mai

importan?i estrogeni naturali sunt 17-beta estradiol, estrona ?i estriolul.

Adev?ratul hormon estrogenic este considerat estradiolul, iar estriolul ?i

estrona sunt produ?i ce rezult? din catabolizarea estradiolului. Estrogenii

circul? în sânge în cantit??i mici în stare liber? sau într-o combina?ie

complex?, sub form? de estroproteine ?i betaproteine. Inactivarea lor se

produce în ficat prin convertire ?i cuplare, fiind legate de acidul

glucuronic ?i sulfuric ?i apoi eliminate prin urin?.

Estrogenii prezint? dou? mari categorii de ac?iuni biologice:

> asupra aparatului genital;

> asupra întregului organism.

Ac?iunile asupra aparatului genital feminin sunt:

o produc hiperemia, hipersecre?ia ?i hiperplazia tractului genital în

stadiul de excita?ie al ciclului sexual;

o sensibilizeaz? miometrul pentru ac?iunea ocitocinei;

o determin? la unele specii dezvoltarea glandei mamare.

Ac?iunile asupra organismului în ansamblu sunt:

o determin? apari?ia caracterelor sexuale secundare;

o determin?, în mod ciclic, modific?rile de comportament sexual

caracteristic reac?iei generale ?i c?ldurilor;

o ac?ioneaz? asupra hipofizei, determinând, în func?ie de

concentra?ia sanguin?, mecanismul secre?iei ciclice de FSH ?i LH.

Sub ac?iunea hormonilor estrogeni sunt influen?ate diferite aspecte ale

metabolismului. Sinergic cu tiroxina, estrogenii regleaz? metabolismul

bazal, care este cel mai activ în timpul stadiului de excita?ie al ciclului

sexual ?i mai cu seam? în timpul ovula?iei.

Terapia cu estrogeni este mult limitat? ast?zi în combaterea

sterilit??ii, deoarece a fost înlocuit? cu o medica?ie mai sigur? ?i mai

pu?in nociv?. Hormonii estrogeni se utilizeaz? pentru combaterea unor forme

de anafrodezie func?ional?, pentru deschiderea cervixului ?i sensibilizarea

uterului pentru ocitocin?, în vederea m?ririi contractilit??ii miometrului

în cazul unor afec?iuni.

Preparatele comerciale care con?in estrogeni naturali sunt: Ginosedol B,

Estradiol, Estrolent etc. Produsele farmaceutice care con?in estrogeni

sintetici sunt: Dietilstilbestrol, Sintofolin, Sinestrol etc.

Efectele secundare ap?rute dup? tratamentul cu estrogeni sunt: chi?tii

ovarieni foliculari, reducerea produc?iei de lapte, inversiunea vaginului.

În cazul unor tratamente prelungite cu estrogeni se produce demineralizarea

oaselor. Estrogenii au, de asemenea, ac?iune cancerigen?.

Estrogenii vegetali (fitoestrogenii) se g?sesc în diferite specii de

trifoi, con?inutul lor fiind diferit în func?ie de specie ?i de perioada de

vegeta?ie. În cantit??i mai mici estrogenii se g?sesc în lucern?, varz?,

porumb, cartofi etc.

Prin consumarea acestor plante, fitoestrogenii ajung în organismul

animal, unde în func?ie de cantitatea lor ?i de frecven?a consumului, pot

avea efecte favorabile sau din potriv? pot duce la tulbur?ri ale

reproducerii.

Animalele p?scute timp îndelungat pe trifoi prezint? diferite tulbur?ri

func?ionale ale aparatului genital (chi?ti ovarieni, hiperplazie glandulo-

chistic? ?i chiar avorturi) ?i tulbur?ri ale lacta?iei.

Hormonii gestageni (progestageni sau progestinele)

Hormonii progestageni se pot clasifica în hormoni naturali (pregnenolon,

progesteron, 20-?-hidroxiprogesteron) ?i hormoni sintetici (Fluorogesto,

Medroxiprogesteron, Melengestrolacetat etc.).

Cel mai reprezentativ gestagen natural este progesteronul. Secre?ia

progesteronului o realizeaz?, în principal, corpul galben; cantit??i mai

mici de progestine sunt secretate de celulele granuloasei foliculare,

testicul, corticosuprarenal? ?i placent? în ultimele dou? treimi ale

gesta?iei.

Biosinteza progesteronului decurge din colesterol. Dup? fenomenul de

ovula?ie are loc formarea ?esutului luteinic ?i organizarea corpului

galben, care împreun? cu LTH r?spund de secre?ia de progesteron.

Efectele fiziologice ale hormonilor gestageni constau în ac?iunea lor

specific? asupra SNC, tractului genital femel ?i a glandei mamare. Prin

efectul s?u asupra sistemului nervos central, progesteronul inhib?

manifest?rile psihice caracteristice c?ldurilor, provocate de c?tre

estrogeni; în acest fel, se trece la stadiul luteinic de inhibi?ie, în care

activitatea centrilor subcorticali este diminuat?. Progesteronul preg?te?te

mucoasa uterin? pentru recep?ia ?i nida?ia produsului concep?ional prin

trecerea activit??ii uterine din faza proliferativ? în cea secretorie.

Progesteronul intensific? secre?ia oviductului ?i uterului, scade

cantitatea mucusului cervico-vaginal c?ruia îi cre?te vâscozitatea ?i

astfel îi dispare proprietatea de a fi penetrat de spermi. Endometrul

produce secre?ia de embriotrof. Progesteronul inhib? contrac?iile uterului

?i face s? scad? influen?a ocitocinei asupra miometrului; de asemenea, el

inhib? secre?ia de FSH antihipofizar, fapt care inhib? maturarea unor noi

foliculi ovarieni, iar prin urmare ?i manifestarea c?ldurilor. Prin

sistarea contrac?iilor uterine se asigur? dezvoltarea normal? a produsului

concep?ional.

Progesteronul are rolul principal în desf??urarea normal? a gesta?iei,

asigurând schimburile nutri?ionale ?i gazoase între mam? ?i f?t. Enucleerea

corpului galben gestativ are ca urmare întreruperea gesta?iei.

Progesteronul secretat de corpul galben persistent constituie o frân? în

desf??urarea normal? a mecanismului ciclului sexual.

În sinergism cu estrogenii ?i cu LTH-ul (prolactina), progesteronul

influen?eaz? dezvoltarea glandei mamare, a sistemului canaliculo-alveolar,

precum ?i lactogeneza; concentra?iile mari de gestageni produc un efect

secretor ?i apari?ia de colostru.

O progesteronemie ridicat? inhib? axa hipotalamo-hipofizo-ovarian?, dup?

care urmeaz? o ameliorare a ritmului în secre?ia ciclic? a FSH-LH-ului ?i

ameliorarea consecutiv? a ovula?iei. Pe acest principiu se bazeaz?

inducerea ?i sincronizarea c?ldurilor ?i ovula?iei, ?i tratamentul unor

disfunc?ii ovariene (chi?ti ovarieni, corpi galbeni cu insuficien??

secretorie etc.). Terapia cu progesteron se face, de asemenea, în

prevenirea mortalit??ii embrionare, avort habitual, iminen?? de avort.

Produsele farmaceutice care con?in progesteron sunt Progesteronul,

Prolutanul, Gestafortinul.

Gestagenii sintetici sunt compu?i de sintez? deriva?i din progesteron;

efectele gestagenilor sunt de zeci de ori mai puternice decât ale

progesteronului natural; se administreaz? în doze mult mai mici ?i se pot

aplica pe cale oral?, parenteral?, sub form? de implante ?i intravaginal.

Gestagenii sintetici sunt folosi?i mai ales pentru inducerea ?i

sincronizarea c?ldurilor ?i ovula?iei la femele, dar ?i în tratamentul unor

tulbur?ri de reproduc?ie.

Au fost preparate mai multe produse farmaceutice sintetice cu ac?iune

progestagen?, cum sunt: Clormadinonacetat (CAP), Medroxiprogesteronacetat

(MAP), Melegestrolul, Eluorogestonacetat (FGA), Acetoxiprogesteron,

Altrenogest, Methallibur etc.

Relaxina

Relaxina este un hormon de natur? proteic? elaborat de ovar (foliculi,

?esut luteal), de placent? ?i de uter. Efectul relaxinei depinde de

prezen?a steroizilor sexuali, care preced? eliberarea acesteia. Relaxina

intensific? hidratarea ?esuturilor moi ale bazinului, având loc o rela?are

a ligamentelor bazinului ?i o infiltrare a articula?iilor înainte de f?tare

?i timpul parturi?iei. De asemenea, relaxina provoac?, în sinergism cu

estrogenii, dilatarea cervixului.

Prostaglandinele

Prostaglandinele sunt substan?e biologic active, derivate ale acidului

prostanoic cu catene lungi nesaturate; ele fac parte din grupul

secre?iilor care ac?ioneaz?, în cantit??i foarte mici, la locul de

producere, unde exist? de altfel ?i substan?e antagonice care le limiteaz?

ac?iunea. Prostaglandinele sunt considerate drept hormoni tisulari, cu rol

de mesageri chimici, dar care în st?rile normale nu p?r?sesc locul de

producere.

Pentru prima dat? (1930), prostaglandinele au fost puse în eviden?? în

lichidul seminal. Denumirea de prostaglandine (PG) a fost dat? de Von

Euler, indicând totodat? ?i natura lor chimic? general?. În 1957 se

reu?e?te cristalizarea ?i purificarea lor. Ulterior se realizeaz? sinteza

chimic? complet?, iar apoi sinteza analogului biologic (1966).

Pe baza structurii chimice prostaglandinele se împart în 4 grupe: PGA,

PGB, PGE ?i PGF.

Distribu?ia prostaglandinelor în ?esuturi variaz? de la o specie la alta.

Astfel, ele au fost g?site în veziculele seminale, creier, m?duva spin?rii,

tiroid?, medulosuprarenal?, rinichi, pulmoni, cordon ombilical ?i lichidul

amniotic. Prostata este îns? foarte s?rac? în prostaglandine.

La nivelul aparatului genital prostaglandinele se g?sesc în cantit??i

însemnate ?i într-o concentra?ie mai mare decât în alte ?esuturi. Ele

ac?ioneaz? în strâns? interrela?ie cu hormonii sexuali. De asemenea,

bog??ia aparatului genital în fibre musculare netede permite s? se

presupun? c? prostaglandinele intervin ?i în stimularea musculaturii

netede, în a?a fel încât mobilitatea ?i contractibilitatea organelor

genitale este dependent? de sistemul prostaglandinic. Prostaglandinele cu o

importan?? clinic? apar?in grup?rilor E2 alfa. În organism PG E2 alfa se

formeaz? la nivelul reticulului endoplasmatic din celulele endometriale, a

veziculelor seminale ?i pulmonare, etc. Prostaglandinele au fost puse în

eviden?? la vac? ?i oaie ?i la nivelul ovarelor, unde intervin în procesele

de metabolism steroidic ?i influen?eaz? în mod direct steroidogeneza. Dar

în timp ce unele prostaglandine stimuleaz? steroidogeneza, altele au o

ac?iune inhibitoare asupra acesteia.

Introducerea pe scar? larg? a prostaglandinelor în practica medicinii

veterinare se bazeaz? în primul rând pe eficacitatea luteolitic? a PG E2

alfa ?i a analogilor ei. PG E2 alfa este un luteolitic pentru majoritatea

speciilor (iap?, vac?, oaie, scroaf?, iepure) cu excep?ia primatelor.

Prostaglandina ajunge din vena uterin? în artera ovarian?, cât prive?te

mecanismul luteolizei se pare c? prostaglandina anihileaz? efectul trofic

al LH-ului asupra ?esutului luteinic. În consecin??, corpul galben se

g?se?te pe de o parte, sub influen?a efectului trofic al LH-ului ?i

prolactinei (LTH), iar pe de alt? parte a factorului litic

(prostaglandina). Spre sfâr?itul ciclului sexual (ex. la oaie din ziua a 13-

14-a) la nivelul ?esutului luteal apar granule lipoidice, scade activitatea

enzimatic?, se mic?oreaz? volumul celulelor, apare picnoza nucleilor.

Prostaglandina E2 alfa are nu numai un efect luteolitic ci ?i un puternic

efect acitocic. Prostaglandina E2 alfa intervine ?i în dehiscen?a

folicular?.

Con?inutul ridicat în prostaglandine al spermei pune problema existen?ei

unui raport dintre concentra?ia spermei în prostaglandine ?i fertilitatea

masculului. De asemenea corela?ii între prezen?a spermiilor anormali ?i

concentra?ia sc?zut? a spermei în prostaglandine.

Prezen?a prostaglandinelor în sperm? este corelat? cu interven?ia lor în

procesul de migrare a ovulelor în tractul genital. Prostaglandinele E1 alfa

?i E2 alfa contract? toate segmentele oviductului, în timp ce

prostaglandina E3 le relaxeaz?.

Efectul luteolitic ?i acitocic constituie baza farmacodinamic? a

utiliz?rii prostaglandinei E2 alfa în reproduc?ia normal? ?i patologic?.

Indica?iile terapeutice cu prostaglandine E2 alfa ?i analogii acesteia

(Dinaprost, Cloprostenol, Eluoprostenol, Tiaprost, Prostalen, Lutalyse,

Estrumat, Enzaprost, Oestrophan etc.) în reproduc?ie presupun existen?a

unui corp galben (CL) bine organizat, func?ional. Astfel, la vac?,

utilizarea prostaglandinelor se face în condi?iile existen?ei unui CL

ciclic la cel pu?in 5 zile ?i maximul 16 zile; a unui CL de gesta?ie pân?

la luna a 5-a sau a unui CL persistent.

La femele, prostaglandinoterapia se face în urm?toarele cazuri:

. pentru inducerea ?i sincronizarea c?ldurilor;

. în c?ldurile lini?tite (silan?ioase) indiferent de stadiul ciclului

sexual. În cazul în care la data aplic?rii prostaglandina E2 alfa

exist? un CL func?ional, la 24 ore dup? tratament se constat? o

sc?dere a nivelului progesteronului, iar dup? 1-2 zile apar c?ldurile.

Dac? dup? 10-11 zile nu apare stadiul de excita?ie sexual?, se

administreaz? o alt? doz? de prostaglandine, iar femela va fi

îns?mân?at? dup? 72-96 ore de la tratament, indiferent dac? manifest?

sau nu c?lduri;

. în cazul corpului galben persistent;

. pentru tratamentul chi?tilor ovarieni luteolitici ?i al chi?tilor

corpului galben;

. pentru tratamentul endometritelor cu CL ?i a piometrului cu corpi

galbeni persisten?i;

. pentru provocarea avortului, care reu?e?te în prima jum?tate de

gesta?ie. Avortul se produce în 3-6 zile dup? administrarea

prostaglandinei, în cazul f?tului mumifiat sau macerat fiind necesar

s? asociem un tratament cu estrogeni;

. inducerea parturi?iei.

Ovogeneza

Procesul complex de formare ?i maturare a ovulelor în ovare poart?

denumirea de ovogenez?. Pentru a deveni apt? pentru fecunda?ie, celula

sexual? femel? parcurge din stadiul de ovogonie pân? la stadiul de gamet

matur trei perioade succesive: de multiplicare, de cre?tere ?i de maturare.

Dup? realizarea diferen?ierii sexuale a produ?ilor de concep?ie care se

produce la 45 zile la taurine, 35 zile la ovine ?i 30 zile în cazul

fetu?ilor porcini ?i de la carnivore, are loc invaginarea epiteliului

germinativ în parenchimul ovarian. Celulele germinative sunt de dou?

tipuri: celulele mai mari care se multiplic? activ ?i dau na?tere

ovogoniilor, ?i celule mai mici, din care se vor forma celulele foliculare.

Perioada de multiplicare mitotic? a ovogoniilor are loc între 45-110 zile

de gesta?ie la taurine, 35-90 zile la ovine, 30 zile de gesta?ie – 7 zile

postnatal la suine ?i 32 zile de gesta?ie – 37 zile dup? na?tere la pisic?.

Dup? aceast? perioad? ovogoniile se înconjoar? cu un strat de celule

foliculare formând foliculii primordiali. La suprafa?? acest grup de celule

este acoperit cu o capsul? conjunctiv? fin?. Ovogonia prezint? forma?iunile

tropice ale oric?rei celule: citoplasm?, aparat Golgi, mitocondrii, nucleu

?i unul sau mai mul?i nucleoli. În perioada natal? ?i perinatal? (la unele

specii) se formeaz? întreag? rezerv? de celule sexuale pentru toat? via?a.

La na?tere num?rul ovogoniilor, (adic? al foliculilor primordiali) în cele

dou? ovare variaz? între 60000-200000 ?i chiar mai mult, în func?ie de

specie. Ovogoniile pot r?mâne în acest ultim stadiu mai mul?i ani, dac?

foliculii care le cuprind nu se dezvolt?. Marea majoritate a ovogoniilor ?i

ovocitelor, îns?, degenereaz? ?i dispar perinatal. Atrezia folicular? este

un proces fiziologic care diminueaz? marcat num?rul foliculilor ovarieni

pân? la pubertate ?i într-un ritm mai moderat dup? aceasta.

Perioada de cre?tere începe odat? cu instalarea maturit??ii sexuale ?i

continu? pe tot parcursul perioadei genitale din via?a femelei. Ovocitul se

m?re?te progresiv în volum pe contul citoplasmei ?i se mai înconjoar? cu un

strat de celule foliculare, care formeaz? coroana radiat?. Concomitent,

partea periferic? a citoplasmei se înt?re?te, alc?tuind membrana vitelin?.

Celulele foliculare ale coroanei radiate secret? o mas? gelatinoas?,

înconjurând membrana vitelin? cu una pelucid? (transparent?). Între aceste

membrane se formeaz? spa?iul perivitelin. Prin urmare, ovocitul în perioada

de cre?tere este delimitat la exterior de membrana vitelin?, în jurul

c?reia se g?se?te o alt? membran? – zona pelucid?. În afara zonei pelucide,

ovocitul este înconjurat de celulele foliculare dispuse radiar, care la un

loc formeaz? coroana radiat?. A?a forma?iuni sunt situate în ovar mai

profund decât foliculii primordiali ?i se numesc foliculi secundari.

În procesul de cre?tere au loc schimb?ri complicate în nucleul

ovocitului, legate de preg?tirea c?tre prima reduc?ie în perioada de

maturare. Are loc multiplicarea intensiv? a celulelor foliculare, num?rul

c?rora cre?te considerabil, formând stratul granulos, unic. Stratul

granulos este acoperit cu o capsul? din ?esut conjunctiv, numit? teac?

folicular?. Teaca folicular? este constituit? din dou? straturi: extern –

fibros ?i intern – vascular. Celula sexual? femel?, la acest stadiu de

dezvoltare, cap?t? denumirea de ovocit de ordinul I.

Sub ac?iunea hormonului de stimulare folicular? (FSH) celulele foliculare

ale stratului granulos secret? lichidul folicular, care con?ine estrogeni

(foliculin?) – hormoni sexuali feminini. Foliculul treptat se m?re?te în

volum. Pe m?sura acumul?rii, lichidul folicular împinge ovocita ?i

straturile de celule foliculare spre periferia foliculului. Aglomerarea

acestor celule ce înconjoar? ovocitul de ordinul I formeaz? discul proliger

(cumulus proliger). Se formeaz? foliculul ter?iar, caviar (foliculul de

Graaf). (Fig.)

În foliculul ter?iar, ovocitul de ordinul I intr? în stadiul de maturare.

Pentru a deveni apt pentru fecundare, ovocitul sufer? modific?ri

calitative, cu restructurarea nucleului ?i protoplasmei, înso?ite de odu?

transform?ri succesive de matura?ie.

Prima diviziune de matura?ie const? în diviziunea heterotropic? ?i

reduc?ional? a ovocitului de ordinul I, din care rezult? ovocitul de

ordinul doi ?i primul globul polar. Fiind o diviziune meiotic?, num?rul de

cromozomi al celulelor fiice este redus la jum?tate (haploid). Globulul

polar este împins în spa?iul perivitelin. Aceast? diviziune are loc cu

pu?in înaintea ovula?iei sau imediat dup? aceasta.

Ovula?ia reprezint? procesul fiziologic de eliminare a ovulului prin

dehiscen?a folicular?, urmat? de captivarea gametului de c?tre pavilionul

trompei.

Mecanismul neuro-endocrin al ovula?iei explic? fenomenul de dehiscen??

folicular? prin influen?a hormonului antehipofizar LH în dipolimerizarea

enzimatic? a acidului hialuronic ?i condroitinsulfuric, existen?i în

?esutul periovular, în lichidul folicular ?i în tecile folicului. Prin

aceast? depolimerizare substan?ele respective devin intens hidrofile, ceea

ce face s? creasc? presiunea hidrostatic? intrafolicular?. Ruperea tecilor

foliculare la nivelul stigmei se datoreaz? unei enzime proteolitice din

lichidul folicular – colagenazei, care ac?ioneaz? la acest nivel. Pere?ii

foliculari au o rezisten?? sc?zut? ?i datorit? congestiei ?i stazei

venoase..

În stadiul urm?tor ovocitul de ordinul doi sufer? o a doua diviziune de

matura?ie care are loc în treimea superioar? a ovocitului, în momentul

p?trunderii spermiului în citoplasma gametului feminin.

În rezultatul acestei diviziuni din ovocitul de ordinul doi rezult?

ovulul matur ?i al doilea globul polar.

Ovulul matur se prezint? ca o celul? voluminoas?, cu nucleu mare ?i cu

citoplasma bogat? în substan?e nutritive de rezerv?. Diametrul ovulului

variaz? la mamifere între 150-200?m în func?ie de specie.

Ciclul sexual

Începând cu apari?ia pubert??ii ?i pân? la climacterium activitatea

reproductiv? a femelelor prezint? o ritmicitate caracteristic? fiec?rei

specii.

Procesul reflector, coordonat neuroendocrin, caracterizat printr-o serie

de modific?ri morfologice ?i fiziologice ale aparatului genital ?i de

comportament sexual al femelelor care se succed de la un stadiu de

excita?ie sexual? pân? la altul reprezint? ciclul sexual. Un ciclu sexual

cuprinde perioada dintre prima zi a unei faze de c?lduri ?i prima zi a

fazei urm?toare.

Durata ciclului sexual depinde de specie, ras?, clim?, alimenta?ie,

între?inere, exploatare, individ.

Caracterul de ritmicitate al ciclului sexual este indus genetic. La unele

specii, ciclurile sexuale se succed frecvent ?i pe tot parcursul anului, pe

când alte specii manifest? într-un an doar unul sau dou? cicluri sexuale.

Astfel, dup? caracteristicile frecven?ei manifest?rii ciclurilor sexuale

femelele animalelor se împart în:

* policiclice;

* diciclice;

* monociclice.

La femelele policiclice ciclurile sexuale se succed în tot timpul anului.

Din aceast? grup? fac parte: taurinele, suinele ?i unele rase de cai ?i oi.

La femelele diciclice se întâlnesc, de obicei, dou? cicluri sexuale în

timpul unui an (la c??ea, pisic?).

Monociclicitatea este caracteristic? pentru femelele s?lbatice ?i

c??elele din unele rase care prezint? un singur ciclu sexual pe an.

Între animalele mono- ?i policiclice exist? femele care manifest?

policiclicitate sezonier?, caracterizat? prin succesiunea mai multor

cicluri sexuale în sezoanele de mont?: prim?vara sau (?i) toamna (oaia,

iapa).

Sezonul de reproduc?ie este perioada când intensitatea de manifestare a

func?iei sexuale este mai accentuat?.

Func?ia de reproduc?ie la oaie se manifest? în special în sezonul de

toamn?, între lunile septembrie ?i decembrie, cu excep?ia raselor merinos

de Australia, Romanov ?i cele de carne engleze?ti, la care ciclul sexual se

poate manifesta tot timpul anului.

La iepe ciclurile sexuale sunt mai intense în sezonul de prim?var? ?i

toamn?, îns? sezonul optim pentru apari?ia unor c?lduri regulate ?i intense

este cel de prim?var?, începând cu lunile martie, aprilie, mai.

Reproduc?ia sezonier? este controlat? de epifiz?, gland? endocrin? ce

secret? melatonin?, responsabil? de apari?ia pubert??ii ?i de modelarea

produc?iei de FSH, LH ?i LTH. Fotoperiodicismul are un efect inductiv

asupra sintezei de melatonin? în special la oaie, stimulând func?ia de

reproduc?ie; la iap? melatonina are efect inhibitor asupra activit??ii

sexuale, manifestându-se odat? cu cre?terea num?rului de ore de întuneric.

Astfel, cabalinele se reproduc mai eficient prim?vara, cre?terea duratei ?i

intensit??ii luminii reprezentând pentru ele factorul declan?ator, în

compara?ie cu oile, la care, din contra, stimulativ? este sc?derea duratei

zilei ?i a temperaturii.

Stadiile ciclului sexual

În evolu?ia unui ciclu sexual se recunosc trei stadii:

> de excita?ie;

> de inhibi?ie;

> de echilibru.

Stadiul de excita?ie al ciclului sexual se desf??oar? sub influen?a

hormonilor steroizi, cu preponderen?a hormonilor estrogeni elabora?i de

foliculul ovarian în faza de maturare, iar stadiul de inhibi?ie este

dominat de secre?ia progesteronului secretat de corpul galben.

Astfel, ilustrat în totalitatea modific?rilor morfofunc?ionale ce se

produc în gonada femel?, în ciclul sexual se disting dou? perioade:

. perioada sau stadiul foliculinic (estrogenic);

. perioada sau stadiul luteinic (progesteronic).

Acestea sunt condi?ionate de existen?a foliculilor ovarieni sau a

corpilor galbeni.

Stadiului de excita?ie al ciclului sexual îi corespunde perioada

foliculinic?, iar stadiului de inhibi?ie – perioada luteinic?.

Cele dou? stadii principale (foliculinic ?i luteinic) sunt separate de

ovula?ie. Între stadiul luteinic (de inhibi?ie) ?i cel foliculinic (de

excita?ie) urm?tor se interpune un stadiu de echilibru.

Stadiul de excita?ie al ciclului sexual (foliculinic)

În cadrul stadiului de excita?ie al ciclului sexual se disting patru

fenomene sexuale:

. estrul;

. reac?ia general?;

. c?ldurile;

. maturarea foliculilor ovarieni ?i ovula?ia.

În stadiul de excita?ie sexual? se reiau func?ii importante ale

organismului, responsabile pentru preg?tirea ?i asigurarea procesului de

reproduc?ie. Stadiul de excita?ie sexual? debiteaz? cu liza corpului galben

?i sc?derea brusc? a progesteronemiei, fapt care permite sinteza ?i

eliberarea unor cantit??i mari de hormoni gonadotropi (FSH, LH) ?i în

consecin?? ini?ierea matur?rii finale a unuia sau a mai multor foliculi

ovarieni.

Maturarea folicular? se soldeaz? cu sinteza de estrogeni care ac?ioneaz?

specific asupra tuturor segmentelor tractusului genital ?i sistemului

nervos central, determinând modific?rile morfo-func?ionale la nivelul

aparatului genital ?i cele de comportament al femelelor în timpul stadiului

de excita?ie al ciclului sexual. Aparatul genital func?ioneaz? atât de

activ, încât se produc o serie de procese proliferative: cervixul se

întredeschide, iar comportamental, femelele prezint? un interes crescut

fa?? de masculi. Toate reflexele condi?ionate ?i necondi?ionate în acest

stadiu, sunt supuse celor sexuale; chiar un reflex a?a de puternic, ca cel

alimentar, este diminuat sau se inhib? complet. La femele se ridic?

tensiunea arterial?, se modific? compozi?ia sângelui ?i calitatea laptelui.

Fenomenele stadiului de excita?ie al ciclului sexual

Estrul reprezint? o restructurare morfologic? ?i func?ional? a aparatului

genital pentru crearea condi?iilor favorabile pentru actul sexual ?i

fecunda?ie. În aceast? faz? se produc modific?ri în special, la nivelul

segmentelor ?i structurilor tractusului genital: epiteliul genital prezint?

hipertrofii ale celulelor, modific?ri circulatorii (edem ?i congestie),

hiperplazii cu descuam?ri ?i cornific?ri la carnivore. Estrogenii provoac?

hipersecre?ia la celulele specializate de la nivelul oviductului ?i

glandelor utero-vestibulo-vaginale; activitatea vibratil? a cililor din

celulele epiteliului salpingian este, de asemenea, stimulat? de estrogeni.

Cervixul se relaxeaz?, se întredeschide ?i las? s? se elimine mucusul

estral din mucoasa cervical? ?i a vaginului anterior.

Reac?ia general? (excita?ia sexual?) este o modificare în comportamentul

sexual al femelei în timpul stadiului de excita?ie. Foliculii ovarieni î?i

des?vâr?esc maturitatea, iar titrul ridicat al estrogenilor plasmatici

accentueaz? din punct de vedere cantitativ modific?rile c?ilor genitale

ini?iate în faza de estru. Sub influen?a estrogenilor, al?turi de

modific?rile morfofiziologice, se modific? ?i comportamentul sexual al

femelei, care se manifest? printr-o reac?ie general?, mai mult sau mai

pu?in intens?, în func?ie de specie ?i de cantitatea de estrogeni secreta?i

de foliculii ovarieni. În hipoestroenemie manifest?rile comportamentului

sexual sunt ?terse sau absente, în timp ce în hiperestrogenemie acestea se

exteriorizeaz? destul de evident.

În mod obi?nuit în timpul excita?iei sexuale femela este nelini?tit?,

prezint? interes fa?? de mascul, poate efectua salturi pe el sau pe alte

femele, admite saltul lor, îns? nu ?i cel al masculului. La femele se

reduce pofta de mâncare, pulsul ?i respira?ia se accelereaz?,

productivitatea de lapte scade, se modific? calitatea lui.

Pe m?sura cre?terii estradiolemiei estrul ?i reac?ia general? se

intensific?; ac?iunea estrogenilor asupra sistemului nervos central

determin? instalarea dominantei sexuale, exteriorizat? prin dorin?? de

împreunare cu masculul.

C?ldurile (libidoul) constituie reac?ia sexual? pozitiv? a femelei fa??

de mascul. Femela manifest? apetitul sexual exprimat prin comportament

specific în prezen?a masculului. Fiind în c?lduri, femela se deplaseaz?

frecvent, aflându-se permanent în preajma masculului ?i a?teptând s? fie

montat?.

Vulva se edema?iaz?, pliurile cutanate se ?terg, la speciile care nu au

pielea pigmentat? (scroafe ?i c??ele) se observ? o congestie puternic?,

cantitatea de mucus eliminat? prin fanta vulvar? variaz? în func?ie de

specie.

Vestibulul vaginal ?i vaginul prezint? o congestie ?i îngro?are a

mucoasei, iar glandele realizeaz? o secre?ie local? mai abundent? de mucus.

Epiteliul multistratificat este hiperplaziat, la carnivore fiind

caracteristic? cornificarea ?i descuamarea celulelor din stratul

superficial.

Coarnele uterine prezint? erec?ie; tonusul, amplitudinea ?i frecven?a

contrac?iilor sunt maxime. Endometrul este dantelat datorit? hiperplaziei

celulelor mucoasei, secret? mucus, cervixul se relaxeaz?, glandele

endocervicale secret? un mucus abundent, floarea involt? este tumefiat?,

congestionat? ?i acoperit? cu mucus sticlos.

Salpinxul este erectil, împreun? cu bursa ovarian? acoper? perfect

ovarele, iar celulele secretoare din mucoas? elaboreaz? un fluid tubar

abundent, care împreun? cu vibra?iile cililor creeaz? un curent dinspre

cavitatea peritoneal? spre uter, cu rolul de a transporta ovocitul.

Spre sfâr?itul perioadei de c?lduri se produce ovula?ia, cu excep?ia

taurinelor, la care aceasta are loc dup? încetarea libidoului.

Maturarea foliculilor ovarieni. Ovula?ia. Evolu?ia corpilor galbeni.

În timpul ciclului sexual rolul ovarului este foarte complex. În aceast?

perioad? în gonada femel? se produc o serie de modific?ri morfo-func?ionale

care constau în eviden?ierea unor fenomene structurale ce au drept rezultat

eliberarea de game?i capabili de a fi fecunda?i, precum ?i secre?ia unor

hormoni caracteristici diferitor faze ale ciclului sexual. Schimbarea

formei ?i dimensiunilor ovarului are loc datorit? foliculilor ovarieni ?i a

corpilor galbeni care, prin procese de evolu?ie sau de regresie, se

modific? în func?ie de stadiile ciclului sexual.

Structura ovarului prezint? o zon? cortical? ?i una medular?. Corticala

con?ine foliculi în diferite stadii de dezvoltare ?i corpi galbeni. În

foliculi se desf??oar? procesul de cre?tere a ovocitelor.

Foliculogeneza este un proces hormono-dependent care const? în

dezvoltarea foliculilor la femele în perioada fetal?, prepuberal?, în toat?

durata perioadei genitale ?i chiar în timpul gesta?iei.

În perioada pubertar? în fiecare ciclu sexual foliculii primordiali trec

succesiv prin stadiile de foliculi primari, secundari, ter?iari (cavitari),

maturi (de Graaf) ?i apoi devin foliculi dehiscen?i, când are loc ovula?ia.

Foliculii primordiali iau na?tere în perioada embrio fetal? ?i reprezint?

o celul? mare, globuloas?, situat? central – ovogonia, înconjurat? de

câteva celule foliculare aplatizate, toate delimitate de o membran?

conjunctiv? fin?.

În stadiul de folicul primar, ovocitul de 60-80 microni este înconjurat?

de celule foliculare cubice, dispuse pe un singur rând periferic. Foliculii

primari sufer? în cea mai mare parte un proces involutiv (atrezie

folicular?), iar cei care se dezvolt? migreaz? spre zona profund? a

corticalei.

Prin cre?tere, foliculii primari vor genera foliculi secundari la care se

constat? multiplicarea celulelor foliculare sub ac?iunea stimulatoare a

FSH. Celulelor foliculare sub ac?iunea stimulatoare a FSH. Celulele

foliculare din jurul ovocitului devin înalte ?i prismatice; a?ezate în dou?

straturi formeaz? membrana pelucid? (zona pellucida).

Ovocitul din foliculul secundar cre?te pân? la 90-100microni. Foliculii

secundari sunt lipsi?i de cavitate, iar migrarea în profunzimea corticalei

este evident?. În procesul de cre?tere are loc multiplicarea intensiv? a

celulelor foliculare care vor forma stratul granulos.

Acela?i hormon de stimulare folicular?, FSH va stimula secre?ia

lichidului folicular care va disloca celulele stratului granulos ?i va da

na?tere cavit??ii sau antrului folicular. Astfel, foliculul cavitar se

caracterizeaz? prin apari?ia ?i dezvoltarea cavit??ii foliculare la

foliculii care au atins cel pu?in 300-400microni în diametru.

În acest stadiu ovocitul atinge 100microni, iar membrana pelucid? este

bine conturat?.

Începând cu acest stadiu de folicul cavitar, la exterior ?esutul

conjunctiv se organizeaz? în dou? straturi concentrice: teaca folicular?

extern? ?i intern?. Acumularea lichidului folicular m?re?te cavitatea

folicular? astfel încât stratul de celule granuloase, care ini?ial a fost

compart, acum se divide; o parte din celule c?ptu?esc cavitatea folicular?,

formând granuloasa, iar alta înconjoar? ovocitul constituind coroana

radiat? (corona radiata).

Ovocitul înconjurat de celulele coroanei radiate formeaz? discul proliger

(cumulus oophorus). Acesta este ata?at de ovisac printr-o punte de leg?tur?

constituit? dintr-un grup de celule care emit prelungiri citoplasmatice

c?tre celulele zonei pelucide ?i membrana vitelin? realizând astfel

nutri?ia.

Foliculul matur (de Graaf) are aspect vezicular, formând o proeminen?? pe

suprafa?a ovarului.

Teaca extern? este format? din fibre colagene, reprezentând o

vascularizare moderat?.

Teaca intern? a foliculului matur prezint? celule tecale cu rol endocrin,

cu o bogat? vasculariza?ie; pe suprafa?a sa intern? sunt dispuse celulele

foliculare, în 2-3 rânduri, alc?tuind granuloasa.

Structuirle tecale ?i granuloasa secret? estrogeni, progesteron ?i

cantit??i reduse de androgeni care determin? împreun? apari?ia

comportamentului sexual ?i modificarea tractusului genital pentru

realizarea actului montei.

Cre?terea titrului de estradiol ini?iaz? desc?rcarea unei cantit??i

crescute de LH ?i în consecin?? se precipit? dehiscen?a foliculului

ovarian.

În ovarele femelelor num?rul foliculilor primordiali (deci a ovogoniilor)

variaz? între 60000-200000 ?i chiar mai mult în func?ie de specie odat? cu

înaintarea în vârst? num?rul foliculilor scade brusc; astfel în cele dou?

ovare ale unei vaci în vârst? de 10 ani se g?sesc circa 2500 ovule. Prin

urmare, marea majoritate a foliculilor primari ?i o parte din foliculi

cavitari sufer? un proces de involu?ie – fenomenul de atrezie folicular?.

Mecanismul endocrin al atreziei foliculare se explic? prin ac?iunea

inhibitoare exercitat? de prolactin? ?i hormonul luteinizant asupra

sintezei ovariene de estrogeni, precum ?i controlul endocrin exercitat de

progesteronul corpului luteal asupra estrogenilor ovarieni.

Atrezia folicular? se consider? drept fenomen fiziologic. Îns? unele

forme de atrezie pot genera modific?ri patologice, condi?ionând dereglarea

func?iei ovariene.

Atrezia foliculilor se produce, de regul?, înainte de instalarea

pubert??ii. La femelele pubere, în majoritatea cazurilor, atrezia are loc

dup? ovula?ie ?i în perioada de gesta?ie. Atrezia foliculilor se

intensific? brusc dac? apar tulbur?ri în reglarea nervoas? a func?iei

ovariene.

Ovula?ia const? în ruperea peretelui folicului matur la nivelul stigmei

?i expulzarea ovocitului împreun? cu celulele coranei radiate ?i o mic?

cantitate de lichid folicular, în mod treptat ele fiind captate de

pavilionul oviductului.

Mecanismul ovula?iei nu este elucidat definitiv. Este îns? indiscutabil

faptul c? aceasta este un proces complicat reflector dominat de

interac?iunea coordonat? dintre sistemul nervos central ?i cel endocrin.

Implicarea sistemului nervos în procesul ovula?iei este dovedit? prin

faptul c? aceasta are loc la vaci ?i iepe mai ales noaptea sau diminea?a,

într-o atmosfer? lini?tit?.

Este dovedit cu certitudine rolul LH-ului în producerea ovula?iei, acesta

elibereaz? histamina ?i prostaglandina. Prostaglandina F2-alfa care induc

hiperemia, stimuleaz? activitatea enzimelor proteolitice, în special a

colagenazelor din lichidul folicular, realizând desprinderea ovocitului de

peretele folicular ?i sub?ierea acestuia în zona stigmei.

În mecanismul hormonal al ovula?iei mai este implicat ?i progesteronul

sintetizat de granuloasa foliculului de Graaf, structur? care prezint? un

început de luteinizare, preovulator ?i care prezint? un început de

luteinizare preovulator ?i care stimuleaz? eliberarea LH.

La vac? valul de LH se produce la 1-5 ore dup? vârful c?ldurilor, în plus

este stimulat? ?i de estrogenii foliculari.

Prin maturarea foliculului ovarian (la vac? aceast? faz? cuprinde zilele

17-21 ale ciclului sexual), discul proliger (cumulus oophorus) se desprinde

de membrana granuloas?, astfel încât ovocitul floteaz? liber în lichidul

folicular.

Foliculul matur are aspectul unei vezicule ale c?rei dimensiuni variaz?

de la specie la specie: 4-6cm la iap?, 12-15mm la vac?, 7-8mm la oaie,

capr? ?i scroaf?, 2-3mm la c??ea ?i pisic?.

Ovula?ia se poate produce pe toat? suprafa?a ovarului la majoritatea

speciilor. La iap? ovula?ia se poate realiza numai la nivelul fosei de

ovula?ie, care are o form? concav? orientat? ventro-median, singura

suprafa?? neacoperit? cu o albuginee dens?.

Nu cu mult timp înainte de ovula?ie circula?ia ovarian? se intensific?,

cre?te cantitatea lichidului folicular; peretele foliculului ovarian se

sub?iaz? ?i la suprafa?a lui apare o proeminen?? conic? – apexul

foliculului, constituit numai din membrana bazal? lipsit? de vascularizare,

denumit? ?i stigm?, adic? locul ruperii ovisacului.

Durata ovula?iei poate fi de câteva secunde sau minute în func?ie de

m?rimea stigmei ?i localizarea în folicul a discului proliger.

Sub ac?iunea colagenazei peretele folicului se rupe, iar prin gaura oval?

format? se produce scurgerea lichidului folicular care antreneaz? ovocitul

înconjurat de celulele coroanei radiate.

Ovula?ia se desf??oar? în mod normal atunci când femelele beneficiaz? de

condi?ii de mediu corespunz?toare, adic? de stimuli externi favorabili

(lumin?, c?ldur?, umiditate), de o alimenta?ie cu nutre?uri de o valoare

biologic? superioar? etc.

La toate speciile de animale ovula?ia este stimulat? de actul montei.

La mamiferele domestice ovula?ia se produce spontan, de regul? c?tre

sfâr?itul c?ldurilor (excep?ie fac taurinele).

La speciile cu ovula?ia provocat? aceasta se produce dup? 10-11 ore de la

actul monei la iepuroaic? ?i 27 ore la pisic?; stimularea mecanic? cu o

baghet? de sticl? a vaginului la pisic? ?i iepuroaic? provoac? ovula?ia.

Dup? ovula?ie din structurile fostului folicul r?mân celulele

granuloasei, teaca extern?, teaca intern?, resturi de lichid folicular ?i

coaguli de sânge. La vac?, scroaf? ?i oaie hemoragia este neînsemnat? ?i se

realizeaz? prin traversul peretelui folicular; la iap? cavitatea folicular?

se umple cu un coagul mare de sânge ?i d? na?tere corpului hemoragic, care

la palpare prezint? similitudini cu foliculul predehiscent.

Sub influen?a unui complex de factori se instaleaz? o serie de modific?ri

morfologice ?i biochimice ale vechilor structuri foliculare rezultând o

nou? forma?iune endocrin? numit? corp galben sau corp luteal (CL) – gland?

cu existen?? efemer? care secret? progesteron.

Progesteronul secretat de corpul galben atenueaz? modific?rile realizate

de estrogeni în stadiul de excita?ie al ciclului sexual ?i preg?te?te

endometrul pentru nida?ie, împiedicând totodat? contradic?iile uterine.

Hormonul inhib? secre?ia de FSH, fapt care previne maturarea unor noi

foliculi ovarieni, precum ?i manifestarea c?ldurilor. Progesteronul are

rolul principal în desf??urarea normal? a gesta?iei, asigurând schimburile

nutritive ?i respiratorii între mam? ?i f?t.

În evolu?ia corpului galben se disting trei faze:

. luteogeneza (stadiul de organizare);

. perioada luteotrofic? (stadiul de eflorescen??);

. perioada de luteoliz? (stadiul de regresiune).

Perioada de luteogenez? începe la bovine dup? 12 ore de la ovula?ie ?i

const? în organizarea corpului galben prin restructur?ri circulatorii;

morfologice ?i biochimice pe baza elementelor celulare ale fostului

folicul.

În aceast? faz? de organizare exist? unele particularit??i legate de

specie. Astfel, la iap? corpul galben se formeaz? numai din celulele

granuloasei; la vac? oaie, scroaf?, capr? – atât celulele granuloasei, cât

?i din cele ale tecii interne.

La vac? durata perioadei de luteogenez? este de 5-6 zile.

Perioada de eflorescen?? (luteotrofic?) se caracterizeaz? printr-o serie

de modific?ri determinate de factorii luteotrofici. La vac? ?i oaie

activitatea corpului galben poate fi men?inut? doar de cuplul hormonilor LH

?i LTH. La scroaf? formarea ?i func?ia corpului luteal este determinat? de

valurile de LH ?i de estrogeni. GnRH, de asemenea, are efecte luteotrofe.

Stadiul de eflorescen?? este perioada în care corpul galben secret?

cantitatea cea mai mare de progestine. În parenchimul luteal are loc atât

biosinteza progestinelor de c?tre celulele luteale provenite din

granuloas?, cât ?i biosinteza, în continuare, a estrogenilor de c?tre

celulele luteale tecale. Cantit??i mici de progestine sunt secretate de

granuloas? chiar înainte de dehiscen?a folicular?. Parenchimul luteal este

bogat în compu?i organici (colesterol, caroten, acizi nucleici, glicogen)

?i în enzime (fosfataza alcalin?, dehidrogenaze). Corpul galben este

delimitat la exterior de o capsul? conjunctiv?, provenit? din teaca extern?

care în acest stadiu este mult îngro?at? ?i bogat vascularizat?.

Perioada de luteoliz? (regresiune) const? atât în regresia corpului

galben datorit? proceselor de degenerescen?? gras? ?i de fagocitare a

celulelor luteale cât ?i a prolifer?rii ?esutului conjunctiv în detrimentul

parenchimului. La vac? efectul luteolizei const? în sc?derea nivelului

progesteronului, începând cu zilele 11-13 de activitate.

Factorul luteolitic este prostaglandina F2-alfa, secretat? de endometru.

Estrogenii de asemenea au un efect luteolitic. Valurile de prostaglandin?

încep din ziua a 11-13-a ?i se înmul?esc odat? cu apropierea stadiului de

excita?ie. Prostaglandina ajunge din vena uterin? în artera ovarian?; în

ceea ce prive?te mecanismul luteolizei, se pare c? prostaglandina

anihileaz? efectul trofic al LH-ului asupra ?esutului luteinic. În

consecin??, corpul galben se g?se?te, pe de o parte, sub influen?a

efectului trofic al LH-ului ?i prolactinei, iar pe de alt? parte, a

factorului litic (prostaglandina). Începând cu ziua a 13-14-a, la nivelul

?esutului luteal apar granule lipoidice, scade activitatea enzimatic?, se

mic?oreaz? volumul celulelor, apare picnoza nucleilor (la vac? ?i oaie). În

stadiul de regresiune a corpului galben biosinteza progestinelor treptat

este mic?orat?, pân? la sistare complet?.

Corpul galben poate fi:

. ciclic (progestativ) atunci când nu s-a produs fecunda?ia; în

consecin?? corpul luteal are o perioad? de existen?? scurt? ?i

regreseaz? c?tre sfâr?itul fazei luteinice a ciclului sexual;

. corp galben de gesta?ie (gestativ), care se men?ine pe ovar atât

timp, cât dureaz? gesta?ia;

. corp galben persistent (patologic): atunci când diverse cauze,

altele decât gesta?ia (deregl?ri hormonale, metrite), duc la

prelungirea existen?ei lui.

Stadiul de inhibi?ie al ciclului sexual (luteinic)

Stadiul de inhibi?ie al ciclului sexual este faza de atenuare a estrului,

reac?ia general? ?i c?ldurilor; urmeaz? dup? stadiul de excita?ie ?i se

caracterizeaz? prin reac?ie negativ? a femele, fa?? de mascul – respingere

sexual?. Animalul se lini?te?te, pofta de mâncare, productivitatea de lapte

?i calitatea lui, precum ?i compozi?ia sângelui se restabilesc; secre?ia de

mucus înceteaz?, de ovula?ie, trece în faza luteinic? – perioad? de

organizare a corpului galben. Acest proces este coordonat hormonul de LH.

Organizarea corpului galben se soldeaz? cu sinteza cresc?toare a

progesteronului care preg?te?te structurile morfologice uterine pentru

nida?ie, iar prin inhibarea sintezei de FSH sunt prevenite noi matur?ri

foliculare sau ovula?ii, femelele manifestând anafrodezie.

La vaci, epiteliul carunculilor uterini este puternic hiperemiat, uneori

se produc rupturi vasculare, producându-se metroragii.

În cazul în care nu s-a produs fecunda?ia, stadiul de inhibi?ie al

ciclului sexual trece în stadiul de echilibru, iar dominanta sexual? se

schimb? cu cea alimentar?.

Stadiul de echilibru al ciclului sexual

Stadiul de echilibru (de lini?te) reprezint? perioada de stabilizare a

produselor fiziologice din organismul femel, comportamentul femelei este

caracterizat printr-o stare de indiferen?? fa?? de mascul. În ovare are loc

regresia corpului galben. Uterul proliferat în stadiile anterioare,

involueaz?. Se remarc? trecerea treptat? de la faza luteic? la faza

folicular?: scade nivelul progesteronului cauzat de regresia corpului

galben ?i are loc cre?terea nivelului hormonilor estrogeni secreta?i de

c?tre foliculii ovarieni evolutivi, care antreneaz? apari?ia fenomenelor

sexuale, deci marcheaz? debutul unui nou sexual.

Cicluri sexuale de valoare complet? ?i incomplet?

Stadiul de excita?ie al ciclului sexual se prezint? ca un complex de

fenomene biologice ce asigur? acomodarea organismului femelei ?i, în

special, a aparatului ei genital în crearea condi?iilor favorabile în

vederea fecunda?iei ?i dezvoltarea produsului de concep?ie. În acest stadiu

trebuie de eviden?iat gradul de manifestare a tuturor fenomenelor sexuale:

1. Estrului; 2. Reac?iei generale (excita?iei sexuale); 3) c?ldurilor; 4)

matur?rii foliculilor ?i ovula?iei.

Se deosebesc cicluri sexuale de valoare complet?, când în timpul

stadiului de excita?ie se manifest? toate fenomenele – estrul, reac?ia

general?, c?ldurile ?i ovula?ia, ?i de valoare incomplet?, când decade unul

sau câteva fenomene, de exemplu estrul (ciclu sexual anestral), ovula?ia

(ciclu sexual anovulator), c?ldurile (ciclu sexual alibid), reac?ia

general? (ciclu sexual areactiv). Pot exista varia?ii de cicluri sexuale de

valoare incomplet? (ciclu sexual areactiv-anovulator ?. a.).

În cazul ciclurilor sexuale de valoare complet? stadiul de excita?ie

poate s? se formeze sincron (în aceea?i perioad? de timp), când toate

fenomenele – estrul, reac?ia general?, c?ldurile ?i ovula?ia, spre exemplu

la vac?, se manifest? pe parcursul a 48 ore, ?i asincron – când fenomene

aparte se manifest? mai târziu, chiar la 5-6 zile de la debutul stadiului

de excita?ie.

În virtutea faptului c? în majoritatea cazurilor la animalele domestice

estrul, c?ldurile ?i ovula?ia mai mult sau mai pu?in coincid dup? timp,

unii autori numesc toate fenomenele cu un singur termin «c?ldurile» sau

«estrul».

Factorii naturali care influen?eaz? ciclul sexual

Desf??urarea în condi?ii optime a procesului de reproduc?ie la animale

este condi?ionat? de factorii mediului ambiant care ac?ioneaz? la toate

etapele vie?ii acestora.

De?i ponderea cea mai mare o are furajarea, al?i factori, ca cei de

microclim?, sezon, de îngrijire a animalelor, asigurarea unui proces

tehnologic adecvat speciei ?i categoriei de exploatare, precum ?i factorul

social (genitostimulatorii) pot avea o mare importan?? în desf??urarea

normal? sau patologic? a procesului de reproduc?ie.

La o alimenta?ie dezechilibrat? sau insuficient? prima reac?ie este

sc?derea sau chiar oprirea func?iei de reproduc?ie, care poate fi preluat?

doar atunci când nu au ap?rut leziuni ireversibile ale segmentelor

aparatului genital ?i nutri?ia este îmbun?t??it?. Activitatea gametogen? se

manifest? numai la femelele care au o dinamic? ponderal? pozitiv?.

Alimenta?ia caren?ial? în cobalt, fosfor, fier, cupru ?i iod afecteaz?

secre?ia gonadotropinelor ?i astfel apare aciclia (anafrodezia).

La animale, func?ia de reproduc?ie este influen?at? negativ sau pozitiv

de factorii de microclim?, ca temperatura, luinozitatea, umiditatea,

curen?ii de aer, radia?iile calorice, compozi?ia aerului etc. Când se

încadreaz? în anumite limite, ace?ti factori influen?eaz? favorabil

activitatea organelor, circula?ia, sistemul neuro-endocrin.

Este cunoscut efectul pozitiv al luminii asupra func?iei hipotalamice, de

care depinde sinteza ?i deple?ia hormonilor sexuali (excep?ie fac ovinele,

la care care sc?derea duratei zilei este un stimulent). Astfel, cre?terea

duratei zilei pân? la 16 ore poate gr?bi cu mai mult de 40 zile apari?ia

primului ciclu sexual din prim?var? la iap?.

Reducerea ratei concep?iei la suine, taurine ?i ovine în lunile cu

temperatur? înalt? se explic? prin sc?derea activit??ii tiroidei, precum ?i

diminuarea func?iei endocrine ?i spermiogene a testiculului.

Tiroxina, produs? în condi?ii normale de tiroid?, î?i exercit? influen?a

în dou? direc?ii: pe de o parte stimuleaz? granularea bazofil? a celulelor

cromofobe, sporind secre?ia de FSH, iar pe de alt? parte sensibilizeaz? 1-2

foliculi din cei mai dezvolta?i ai ovarului fa?? de FSH.

Iepele care depun o munc? intens? prezint? cicluri sexuale numai dup?

asigurarea unei perioade de odihn? ?i p??unat. Aciclia se datoreaz? ?i

pierderilor în greutatea corporal?.

La toate speciile de animale contactul dozat cu masculii

genitostimulatori stimuleaz? func?ia de reproduc?ie la femele; prin

prezen?a berbecilor vasectomiza?i în turme înaintea sezonului de mont? se

poate gr?bi apari?ia primului ciclu sexual la majoritatea oilor.

Ovula?ia la femele este gr?bit? de asemenea ?i de stimulii exercita?i de

actul montei ?i al?i excitan?i neurosexuali omi?i de c?tre masculi.

Particularit??ile ciclului sexual la diferite specii

În conformitate cu decurgerea ovula?iei, femelele speciilor de animale

domestice se împart în:

> femele cu ovula?ie spontan?, care ruperea (dehiscen?a) folicular?

se produce între faza foliculinic? ?i faza luteinic? (nelegat? de

actul montei);

> femele cu ovula?ie provocat?, la care eliberarea ovulului din

cavitatea folicular? este determinat? de actul coital (sexual).

Ciclul sexual la vac?

Vaca se încadreaz? în categoria femelelor policiclice, la care ciclul

sexual se repet? ritmic în tot timpul anului, de?i unele condi?ii de mediu

intensific? manifest?rile ciclurilor de c?lduri prim?vara ?i toamna.

Dup? parturi?ie, ciclurile de c?lduri se manifest? din nou la 18-25 zile,

în func?ie de ritmul involu?iei uterine, starea de s?n?tate puerperal?,

nivelul produc?iei de lapte ?i factorii de alimenta?ie, între?inere ?i

exploatare. Dup? majoritatea autorilor, al?ptarea influen?eaz? reluarea

c?ldurilor.

La vacile care al?pteaz? ele reapar mai târziu decât la acele care sunt

separate de vi?el; faptul se explic? prin impulsurile inhibitoare care

pornesc de la mamel? în timpul suptului ?i care, ac?ionând asupra

sistemului nervos central, creeaz? un factor dominant de excita?ie –

dominanta de lacta?ie, care inhib? centrul activit??ii sexuale ?i, ca

urmare, impulsul nervos necesar hipofizei pentru secre?ia hormonilor

gonadotropi.

Durata ciclului sexual la vac? este de 18-22 zile, cu o medie de 21 zile.

Stadiul de excita?ie are o durat? de 3-5 zile: 98 ore în medie vara ?i 84

ore în mediu iarna.

În timpul estrului organele genitale sufer? o serie de modific?ri: vulva

este tumefiat? ?i congestionat?, labiile vulvare se îngroa??; vestibulul

vaginal ?i vaginul se congestioneaz?, iar glandele realizeaz? o secre?ie

local? abundent? de mucus. Coarnele uterine sunt în stare de erec?ie,

aparent sunt reduse în lungime, are loc o puternic? rulare ?i aducerea

ovarelor în pozi?ie ventral? în raport cu uterul. Cervixul este

congestionat, canalul cervical este deschis ?i permite uneori introducerea

a 1-2 degete. Glandele endocervicale secret? un mucus abundent care se

scurge prin comisura inferioar? a vulvei. Secre?ia mucoas? este mai fluid?

?i transparent? la începutul estrului ?i devine mai vâscoas? spre sfâr?itul

acestuia; uneori, mai ales la animalele tinere, mucusul estral are un

aspect sanguinolent. Mucusul estral posed? calit??i bacteriostatice ?i

bactericide. Contactul femelelor cu taurii genitostimulatori m?re?te

capacitatea bactericid? a mucusului de 3 ori.

Frotiul executat din secre?ia vaginal? prezint? un num?r mare de celule

epiteliale descuamate, cu resturi de nuclee; Ph-ul secre?iilor vaginale

oscileaz? între slab acid spre alcalin.

Reac?ia general? se manifest? mai intens noaptea sau atunci când mai

multe femele se afl? în stadiul de excita?ie concomitent. Semnele clinice

ale reac?iei generale sunt: nelini?tea, apetit capricios ?i reducerea

timpului pentru rumegare, deplasarea frecvent?, sc?derea productivit??ii de

lapte cu 25% în medie. Laptele devine s?rat sau amar (datorit?

estradiolemiei), mai gras ?i de culoare galben? ?i provoac? o u?oar? diaree

la vi?ei.

Într-o colectivitate bovin? (în padoc sau la p??une) femelele stabilesc

contacte nazo-nazale sau nazo-genitale (perineale), accept? îmbr??i?area ?i

efectueaz? salturi pe alte femele, mimând prin mi?c?rile copulatorii ale

trenului posterior actul coital.

În prezen?a taurului femela efectueaz? saltul pe mascul, îns? nu accept?

îmbr??i?area acestuia; ea st? cu coada ridicat?, încearc? des s? urineze;

îns? mic?iunea este slab?.

C?ldurile la vaci ?i vi?ele au o durat? de 10-23 ore, în mediu 16 ore. În

timpul c?ldurilor la femele apare dorin?a de împreunare. Vaca este în

c?utarea masculului: la vederea acestuia se îndreapt? spre el ?i ia pozi?ia

caracteristic? montei, ?i accept? coitul. Dup? mont? femela r?mâne imobil?,

cifozat? ?i cu coada ridicat?.

La unele vaci (cele grase, în stabula?ie sau cele cu produc?ie mare de

lapte) simptomele c?ldurilor sunt mai pu?in pronun?ate; la aceste animale

c?ldurile se manifest? mai lini?tit. De aceea pentru depistarea femelelor

în c?lduri se recomand? folosirea taurilor genitostimulatori.

Ovula?ia la vaci se produce la 10-15 ore dup? sfâr?itul c?ldurilor ?i se

declan?eaz? în majoritatea cazurilor în timpul nop?ii sau diminea?a.

Contactul dozat al femelelor cu taurul genitostimulator intensific?

manifestarea estrului, excita?iei sexuale ?i a c?ldurilor, iar coitul

gr?be?te procesul ovula?iei ?i reduce durata c?ldurilor.

Formarea stadiului de excita?ie la vaci. De regul?, la vaci, stadiul de

excita?ie debuteaz? cu estrul, ulterior (la 2-4 zile) apare reac?ia

general? ?i în cele din urm? (la 4-15 ore) se manifest? c?ldurile. Uneori,

la început se manifest? semnele reac?iei generale, apoi estrul ?i

c?ldurile; în alte cazuri apari?ia ?i manifestarea celor trei fenomene

sexuale are loc în acela?i timp. De aceea, se disting dou? variante de

formare a stadiului de excita?ie al ciclului sexual de valoare complet?:

sincronic? ?i asincronic?.

În cazul unei bune nutri?ii, între?ineri ?i exploat?ri ra?ionale, estrul,

reac?ia general? ?i c?ldurile se manifest? aproape în acela?i interval de

timp, sincronic.

La formarea asincronic? a stadiului de excita?ie, începutul manifest?rii

estrului, reac?iei generale ?i a c?ldurilor nu coincide în timp. Aceasta ?i

determin?, în cazul lipsei genitostimulatorilor comiterea erorilor în

depistarea c?ldurilor la femele ?i apari?ia sterilit??ii dobândite

artificial.

În stadiul de inhibi?ie al ciclului sexual dispare dorin?a de împreunare

?i semnele excita?iei sexuale, treptat înceteaz? secre?ia de mucus.

Femelele manifest? o reac?ie negativ? fa?? de mascul – respingere

sexual?. La examenul rectal pe unul din ovare se poate palpa corpul galben

în dezvoltare.

În stadiul de echilibru vaca manifest? o stare de indiferen?? fa?? de

mascul. La examenul rectal, pe unul din ovare se palpeaz? corpul galben ca

o forma?iune ovoid?, proeminent? pe ovar, cu diametrul de 1-2cm, ce poate

ocupa o bun? parte din ?esutul gonadei. Suprafa?a ovarului este deosebit?

datorit? prezen?ei foliculilor în diferite stadii evolutive.

Ciclul sexual la oaie

Oile fac parte din grupa femelelor policiclice sezoniere. Func?ia

aparatului genital la aceast? specie se manifest? în special în sezonul de

toamn?, iar la oile care nu au r?mas gestante în aceast? perioad? ciclul

sexual poate ap?rea prim?vara. Durata sezonului de reproduc?ie difer? în

func?ie e între?inere. Unele rase mai primitive, cum sunt ?urcana ?i

?igaia, au un sezon de reproduc?ie mai scurt (2-3 cicluri sexuale pe

sezon), pe când cele ameliorate au un sezon de reproduc?ie mult mai lung.

La rasele Merions de Australia, romanov ?i la cele de carne engleze?ti,

ciclul sexual se manifest? tot timpul anului. În condi?ii Favorabile de

macroclim?, furajare ?i microclim? corespunz?toare unele rase pot deveni

policiclice, adic? c?ldurile se manifest? întregul parcurs al anului.

Dup? f?tare c?ldurile apar la rasa ?urcan? la 4-5 luni, iar la merinos 6-

8 luni. La unele rase de oi, cum este Karakul, udp? sacrificarea mieilor ?i

?inerea în comun a oilor cu berbecii c?ldurile pot ap?rea dup? 10-15 zile

de la f?tare.

Îmbun?t??irea st?rii de între?inere ?i alimenta?ia ra?ional? a oilor în

sezonul de prim?var? duce la înt?rirea sensibilit??ii hipotalamusului fa??

de estrogeni, precum ?i a func?iei gonadotrope. Acest lucru face posibil?

ob?inerea a 3 f?t?ri în 2 ani.

Lacta?ia frâneaz? apari?ia c?ldurilor, îns? nu ?i desf??urarea ovula?iei.

În timpul verii, activitatea ovarian? se men?ine, îns? ovula?ia nu este

înso?it? de c?lduri. Apari?ia c?ldurilor la oaie este influen?at? de

raportul lumin?-întuneric din cursul unei zile. Acest raport este optim la

un nivel de 1:2.

Furajarea ?i între?inerea ra?ional? a oilor timp de dou? s?pt?mâni

accelereaz? apari?ia sezonului de reproduc?ie.

În sezonul de reproduc?ie func?ia sexual? se intensific?, dar rata

ovula?iei este mai ridicat? la mijlocul sezonului. La începutul ?i

sfâr?itul sezonului de reproducere la multe oi are loc ovula?ia, dar nu ?i

manifestarea c?ldurilor.

O furajare de bun? calitate în sezonul de reproduc?ie timp de 3-5

s?pt?mâni face ca num?rul gesta?iilor gemelare s? creasc? de la 6-8% pân?

la 40%.

Durata ciclului sexual este de 14-19 zile, cu o medie de 16-17 zile.

Stadiul de excita?ie sexual? la majoritatea oilor dureaz? 3-6 zile. La

rasele ameliorate ?i la oile cu un grad sporit de îngr??are durata acestuia

este mai mare.

Estrul. Semnele clinice ale estrului sunt foarte pu?in definite. Vulva

este u?or edema?iat?. Gâtul uterin este hiperemiat ?i închis, mucoasa

vaginal? este u?or congestionat?, umed? ?i lucioas?. Scurgerile mucoase de

la nivelul vulvei sunt reduse cantitativ. În frotiul vaginal se g?sesc

leucocite, celule epiteliale normale sau spre cheratinizare.

Durata estrului la oile din diferite rase este de 20-60 ore, în meide de

36-38 ore.

Reac?ia general? ?i c?ldurile corespund unei intensific?ri a

modific?rilor prezente în estru. La nivelul ovarului se constat? prezen?a

foliculilor, unul sau mai mul?i, cu diametrul de 7-8 mm. Uterul are mucoasa

congestionat?, edema?iat?, hiperplaziat?. Colul uterin este hiperemiat ?i

se deschide la sfâr?itul c?ldurilor. Vaginul ?i vulva sunt pu?in

congestionate ?i edema?iate. Mucusul vestibulo-vaginal se scurge în

cantitate mic? la nivelul comisurii vulvare.

Libidoul este slab manifestat, comparativ cu alte specii. Oile în c?lduri

sunt nelini?tite, beh?ie, refuz? hrana, caut? berbecii pe care îi urmeaz?,

sunt încercate e ace?tia prin c?lcarea cu un membru anterior. Femelele în

c?lduri se agit? prin scuturarea frecvent? a cozii ?i se las? s? fie

montate. Femelele se pot monta cu diferi?i masculi, de?i prefer? pe cei de

aceea?i ras?.

Durata c?ldurilor la oi difer? în func?ie de ras?. Astfel, la oile

Karakul libidoul dureaz? în medie 33-39ore, la oile merinos – 38ore, iar la

cele de rase engleze?ti – 35 ore. Întrucât libidoul este destul de ?ters ?i

c?ldurile au o durat? scurt?, pentru descoperirea oilor în c?lduri se

folosesc genitostimulatori (berbeci vasectomiza?i sau cu devierea penisului

etc.).

Ovula?ia are loc spre sfâr?itul c?ldurilor, la 27-31 ore de la debutul

lor. Dac? în timpul unui ciclu sexual se matureaz? câ?iva foliculi,

intervalul dintre dehiscen?ele foliculare nu dep??e?te 4 ore.

Ciclul sexual la capr?

Capra se înscrie în grupa femelelor policiclice: ciclul sexual la aceast?

specie se aseam?n? cu cel de la oaie. Furajarea ?i între?inerea

corespunz?toare a caprelor face ca s? dispar? sezonul de reproduc?ie.

C?ldurile la capr? sunt mai accentuate decât la oaie. Capra în c?lduri

este nelini?tit?, se agit?, nu are poft? de mâncare ?i se modific?

compozi?ia laptelui care se coaguleaz? la fierbere. În timpul c?ldurilor,

dac? este izolat? de mascul, ea atrage aten?ia printr-un beh?it puternic.

Durata ciclului sexual variaz? între 18-21 zile; la nulipare ciclurile

sunt de 13-14 zile. C?ldurile, stabilite de ?apul genitostimulator, dureaz?

31-38 ore. Ovula?ia (se matureaz? câ?iva foliculi) se produce cu câteva ore

înainte de sfâr?itul c?ldurilor (în intervalul de la 28 ore pân? la 36 ore

de la debutul c?ldurilor).

Ciclul sexual la iap?

Iapa face parte din grupa femelelor policiclice. De?i în cazul unei bune

alimenta?ii ?i între?ineri ciclurile sexuale se repet? tot timpul anului,

sunt îns? mai intense în sezonul de prim?var? ?i toamn?. Sezonul optim

pentru apari?ia unor c?lduri regulate ?i intense este cel de prim?var?,

factorul determinant fiind cre?terea duratei ?i intensit??ii luminii.

Se constat? o mare varia?ie în lungimea unui ciclu sexual, de la 9 la 33

zile cu o medie de 21 zile. Datorit? unor particularit??i ale reproduc?iei,

la iap? este bine s? se cunoasc? ciclul sexual la fiecare femel? în parte

(durata ?i intensitatea manifest?rii c?ldurilor), mai ales în herghelii.

Dup? f?tare, c?ldurile apar la 6-9 zile, au o durat? de 2-9 zile ?i

poart? denumirea de “c?ldurile de mânz”.

În cazul lipsei c?ldurilor la începutul sezonului de reproduc?ie, prin

administrarea de PGF-2-alfa are loc o rapid? involu?ie a corpului galben,

urmat? de maturarea foliculilor ovarieni.

Estrul dureaz? 5 ?i mai multe zile. Ovarul pe care se matureaz? un

folicul devine elastic ?i î?i m?re?te volumul. Oviductul se hipertrofiaz?,

iar o parte din celulele epiteliale devin ciliate. Celulele neciliate devin

intens secretorii. Uterul se hipertrofiaz?, este rigid, endometrul se

hipertrofiaz? ?i secret? un mucus clar ?i în cantitate mare. Colul uterin

este congestionat ?i umed, iar pliurile cervicale au aspectul unei rozete.

Cervixul este deschis, cu lumenul de 2,5-3,5cm. Vaginul prezint? mucoasa

congestionat?, se remarc? existen?a unei secre?ii mucoase transparente.

Frotiul vaginal con?ine celule cu leucocite ?i nuclei pu?in vizibili.

Reac?ia general?, la majoritatea iepelor, se manifest? evident. Iapa este

nelini?tit?, devine nervoas?, mai ales la apropierea arm?sarului, refuz?

hrana; femela nu se supune comenzilor c?l?re?ului, se împotrive?te la

îngrijire.

C?ldurile dureaz? 2-12 zile (2-5 zile la femelele nulipare ?i 7-12 zile

la iepele adulte). Manifestarea clinic? a c?ldurilor este foarte evident?.

În aceast? faz? apare dorin?a de împreunare, care treptat se intensific? ?i

ajunge la apogeu în a doua jum?tate a c?ldurilor. În acest timp femela ia

din când în când o pozi?ie campat?, urineaz? des, elimin? cantit??i mici de

urin? amestecat? cu mucus, deschide ?i închide comisura inferioar? a

vulvei, eviden?iindu-se clitorisul. Femela obose?te repede, este atent?,

apoi devine nervoas? retiv?, sensibil?, necheaz? des, ciule?te urechile,

bate din copite. La vederea arm?sarului iapa se apropie de el ?i accept?

monta.

Nu la toate femelele c?ldurile se manifest? evident, adesea ele sunt

lini?tite, încât trebuie adus arm?sarul încerc?tor pentru a le depista.

Folosirea arm?sarului încerc?tor trebuie s? se fac? zilnic sau la dou?

zile, la bara de încercare.

La examenul vaginal cu speculumul se constat? modific?ri organice

importante: mucoasa vaginal? ?i cervical? este puternic congestionat?,

acoperit? cu un mucus transparent la începutul c?ldurilor, ?i cenu?iu-

murdar c?tre sfâr?itul lor.

Colul uterin este edema?iat, u?or deviat spre plan?eul bazinului.

Orificiul cervical este dilatat, putându-se introduce cu u?urin?? cateterul

de îns?mân?are în timpul inocul?rii spermei.

Uterul este hiperplaziat cu pere?ii îngro?a?i ?i prezint? contrac?ii

active. Ovarul este piriform cu consisten?? elastic?, volumul crescând

mult. Pe unul din ovare se g?se?te foliculul matur, fluctuant, de m?rimea

unei nuci.

Ovula?ia se produce prin fosa de ovula?ie, de obicei în a doua jum?tate a

c?ldurilor, cu aproximativ 24-48 ore înainte de sfâr?itul lor, când

temperatura corporal? cre?te cu 1-1,5(C. Ovula?ia are loc, de regul?,

noaptea, în perioada de la orele 2 pân? la orele 7 diminea?a.

Ciclul sexual la scroaf?

La scroaf? ciclurile sexuale se manifest? pe tot parcursul anului. Durata

unui ciclu este, în medie, de 20-21 zile cu varia?ii între 18-21 de zile.

Dup? f?tare apari?ia c?ldurilor este condi?ionat? de lungimea perioadei

de lacta?ie. C?ldurile apar chiar a doua zi dup? în??rcarea purceilor,

atingând apogeul în zilele a 6-7-a, dup? care se constat? o sc?dere a

procentului de intrare în c?lduri pân? în ziua a 10-11-a. printr-o

alimenta?ie ?i între?inere bun? ?i contactul scroafelor cu vierul

încerc?tor (genitostimulator) c?ldurile pot s? reapar? înainte de

în??rcarea purceilor, la 15-20 zile de la f?tare.

Stadiul de excita?ie la scroafe poate fi sincronic (estrul, reac?ia

general? ?i c?ldurile se manifest? succesiv în timp de 24 ore) ?i

asincronic (între manifestarea anumitor fenomene sexuale intervin pauze de

24-177 ore). Mai frecvent, ciclurile sexuale se formeaz? asincronic în

sezonul de var?.

Începând cu estrul, vulva devine extrem de edema?iat? ?i congestionat? la

scroafe ?i mai pu?in la adulte sau la rasele cu vulva pigmentat?. Mucoasa

vaginal? este în plin? activitate; epiteliul prezint? 8-16 rânduri de

celule, având la suprafa?? un rând de celule cilindrice. Uterul este u?or

m?rit în volum ?i congestionat, colul uterin este hiperemiat ?i umed. Pe

suprafa?a ovarului, intens congestionat ?i m?rit, se observ? 10-20 foliculi

pe cale de maturare ce coexist? cu corpi galbeni în diferite faze de

regresie.

Reac?ia general? se manifest? prin nelini?tea femelei, reducerea poftei

de mâncare ?i încercarea de a efectua salturi pe alte femele.

C?ldurile au o durat? de 40-50 ore. Pe ovare se constat? maturarea mai

multor foliculi. Uterul este m?rit ?i congestionat.

Coarnele uterine sunt rigide ?i se contract? intens. Cervixul este

îngro?at ?i deschis. Vaginul prezint? mucoasa congestionat? ?i umectat? de

un mucus transparent.

Dorin?a de împreunare apare progresiv ?i devine foarte intens? în a doua

parte a c?ldurilor. Libidoul se manifest? prin agita?ie, apetit capricios,

gui?at stringent ?i prezen?a reflexului de imobilitate atât fa?? de vier,

cât ?i fa?? de om.

Ovula?ia la scroafe este spontan? ?i se produce la majoritatea

foliculilor între 24 ?i 36 ore de la debutul c?ldurilor. Intervalul dintre

prima ?i ultima ovula?ie este de circa 6 ore. De obicei ovuleaz? de la 16

(la femelele multipare) pân? la 22 ?i chiar mai mul?i foliculi ovarieni (la

animalele adulte).

Ciclul sexual la c??ea

Pubertatea la c??ele apare la vârsta de 8-10 luni, iar la unele rase de

talie mare – mai târziu. O deplin? capacitate de reproduc?ie c??elele ating

la vârsta de 18-24 luni. Femelele fecundate mai devreme r?mân nedezvoltate.

Deoarece prezint? o mare variabilitate de ras? sau individual?,

reproduc?ia la c??ele poate fi de tip mono- sau diciclic, cu un pronun?at

caracter sezonier (prim?vara sau (?i) toamna).

Durata ciclului sexual la c??ele este diferit? în func?ie de ras?, de

alimenta?ie, de starea de între?inere ?i variet??ile individuale. Astfel,

lac??elele din rasa Collie interciclul este de aproape 9 luni (260 zile) ?i

de circa 6 luni (185 zile), la c??elele Ciob?nesc german, existând o

tendin?? de ?tergere a caracterului sezonier printr-o alimenta?ie abundent?

?i echilibrat? tot timpul anului ?i un mediu confortabil.

Estrul la majoritatea c??elelor dureaz? 8-14 zile. În acest stadiu pe

suprafa?a ovarului se observ? foliculi pe cale de maturare; maturarea

acestora se soldeaz? cu sinteza estrogenilor care ac?ioneaz? specific

asupra aparatului genital ?i asupra comportamentului femelei.

Mucoasele conductului genital vor prezenta hipertrofii ale celulelor,

modific?ri circulatorii, hiperplazii cu descuam?ri ?i cornific?ri.

Modific?rile induse asupra endoteliului vascular endometrial de c?tre

estrogeni provoac? eritrodiapedeza, manifestat? prin scurgeri vaginale cu

aspect muco-hemoragic. Mucusul, cu miros caracteristic, este perceput de

c?tre mascul de la mari distan?e.

Reac?ia general? coincide, dup? timp, cu estrul. De?i atrag masculii, la

tentativa acestora de îmbr??i?are femelele adopt? un comportament agresiv

prin care alung? pe cei iste?i.

C?ldurile se manifest? la 4-5 zile, dar mai frecvent la 9-12 zile de la

debutul estrului ?i au o durat? de 1-3 zile. Sfâr?itul c?ldurilor coincide

cu încetarea estrului. În stadiul de c?lduri c??elele devin juc?u?e,

prietenoase, caut? masculul (masculii), care se adun? în jurul femelei; la

apropierea acestora ea ridic? coada u?or lateral, campeaz? ?i st? lini?tit?

pe durata coitului.

La atingerea cu mâna de regiunea perineal? sau de labiile vulvare c??eaua

reac?ioneaz? prin retragerea vulvei ?i ridicarea cozii lateral, iar la

netezirea ?i ap?sarea pe regiunea sacral?, femela ia pozi?ia

caracteristic?. Mucusul estral spre sfâr?itul c?ldurilor devine

transparent. Dup? 2 zile de la prima acceptare a montei (când se produce ?i

ovula?ia), femelei îi scade treptat libidoul, dar mai poate fi copulat? de

masculi foarte insisten?i.

Ovula?ia se produce succesiv la sfâr?itul c?ldurilor ?i, datorit? acestui

fapt, c??eaua poate fi fecundat? de mai mul?i masculi în aceea?i perioad?

de c?lduri, ceea ce duce la numeroase cazuri de superfecunda?ie. În ovarele

c??elelor se dezvolt? ?i se matureaz? 4-10 foliculi ovarieni. To?i

foliculii matura?i ovuleaz? pe parcursul a 12-24 ore. Îns? ovocitele

expulzate din foliculi nu sunt mature; ele pot fi fecundate doar dup? 3

zile de aflare în oviduct ?i p?streaz? aceast? capacitate timp de 24 ore.

Sprmii masculului, ajun?i în conductul genital al femelei, î?i p?streaz?

capacitatea fecundativ? timp de 7 zile. Prin urmare, momentul optim pentru

montarea femelei este ziua a 2-4-a dup? debutul c?ldurilor. Deoarece

termenii de producere a ovula?iei prezint? variabilit??i individuale,

c??elele se monteaz? de dou? ori, la un interval de 48 ore.

Stadiul de inhibi?ie al ciclului sexual (faza luteinic?) este faza

ciclului sexual care corespunde perioadei de organizare a corpului galben,

cu o durat? de 60-105 zile.

Organizarea corpului galben se soldeaz? cu sinteza secretoare a

progesteronului care provoac? hiperplazia glandelor endometriale ?i

secre?ia embriotrofului.

Secre?ia de vârf a progesteronului se remarc? în ziua a 20-30-a a fazei

luteinice, indiferent dac? s-a produs sau nu fecunda?ia, ?i scade treptat

c?tre ziua a 70-80-a (în cazul gesta?iei secre?ia progesteronului scade în

zilele a 60-68-a adic? c?tre momentul f?t?rii).

Datorit? secre?iei de progesteron de durat? a corpilor luteali, femelele

nefecundate sau private de prezen?a masculilor pot prezenta o pseudo-

gesta?ie sau endometrite cronice (piometrul), favorizate de ac?iunile

repetate a progesteronului asupra uterului, unde acesta determin? evolu?ia

proceselor hiperplastice ?i modific?rile chistice în endometru, f?cându-l

sensibil la infec?ie.

Stadiul de echilibru al ciclului sexual dureaz? 90-150 zile.

Ciclul sexual la pisic?

La pisic? apari?ia pubert??ii este condi?ionat? de greutatea corporal? ?i

de sezonul de na?tere, ap?rând toamna la femelele n?scute prim?vara;

cre?terea duratei zilei reprezint? un stimul determinant al ciclului de

c?lduri la femelele pubere.

Pisica face parte din categoria femelelor diciclice, cu ovula?ia

provocat?. Ciclul sexual la pisic? se deosebe?te de cel de la iepuroaic?

prin faptul c? ea accept? masculul numai în timpul c?ldurilor.

Pisicile în c?lduri devin mai prietenoase ?i emit ni?te ?ipete

caracteristice care atrag masculii. Libidoul se manifest? prin l?sarea

jum?t??ii anterioare ?i ridicarea trenului posterior, prin frecarea

trenului posterior de podea, urin?ri dese ?i apetit capricios. Uneori

comportamentul sexual la pisic? se exteriorizeaz? destul de pregnant, încât

îl face pe st?pân s-o suspecte de rabie: femela simuleaz? o colic?

gastrointenstinal?; alteori, manifest? durerile f?t?rii.

La intromisiune pisica emite un ?ip?t, iar la îndep?rtarea cotoiului ea

schi?eaz? un atac, apoi se rostogole?te ?i î?i linge vulva. La pisic?,

ovula?ia este provocat?, fiind necesare, de regul? mai multe monte.

Dup? f?tare, c?ldurile reapar la 1-2 luni. Dac? nu a avut loc fecunda?ia,

corpul galben persist? 2 luni, dup? care regreseaz?; în acela?i timp, în

ovar se matureaz? noi foliculi ?i c?ldurile reapar. Un ciclu sexual este

separat de cel anterior printr-un interval de 5-6 luni.

Ciclul sexual la iepuroaic?

La iepuroaic? func?ia aparatului genital se manifest? pe tot parcursul

anului cu o perioad? de repaos c?tre sfâr?itul verii. Iepuroaica nu are un

ciclu sexual asem?n?tor cu cel al animalelor cu ovula?ie spontan?. În ovare

se g?sesc întotdeauna foliculi pe cale de maturare. Ovula?ia la aceast?

specie este provocat? de actul montei ?i se produce la 10-11 ore dup? coit.

Ciclul sexual la iepuroaic? este blocat în faza foliculinic?; cea de a

doua faz? – luteinic? – survine numai dup? ovula?ia provocat? de actul

sexual.

În cazul când iepuroaica nu a fost montat?, foliculii maturi persist?

câtva timp, apoi sufer? procesul de regresiune, pe ovar maturându-se al?i

foliculi. Din aceast? cauz?, iapuroaica se g?se?te în c?lduril timp de mai

multe s?pt?mâni, gata s? fie montat? de iepuroi. Dorin?a de împerechere nu

se manifest? întotdeauna intens. Ea poate fi descoperit? prin modific?rile

organice care se produc în tractusul genital. Se observ?, astfel, congestia

?i acumularea lichidului sero-mucos în vagin, precum ?i m?rirea mamelelor.

Vulva are o culoare ro?ie vie. Frotiul vaginal con?ine celule mari

anucleate, care constituie un semn mai sigur al c?ldurilor decât

manifestarea libidoului.

Chiar din primele zile dup? f?tare, pe ovare la iepuroaic? se observ?

foliculi maturi, de aceea montarea lor se soldeaz? cu parvenirea unei noi

gesta?ii.

Reglarea neuro-endocrin? a ciclului sexual la femele

Cunoa?terea mecanismelor de reglare a ciclului sexual la animale este

necesar? atât pentru elucidarea multor st?ri patologice, cât ?i pentru

alegerea corect? a metodelor ?i remediilor de dirijare a proceselor

sexuale.

Apari?ia primului ciclu sexual marcheaz? stadiul în care atât sistemul

neuro-endocrin, cât ?i aparatul genital au ajuns la un anumit grad de

maturizare ?i receptivitate, care permit interac?iuni corelative capabile

s? duc? la elaborarea ovulelor mature, la comportamentul caracteristic al

femelelor în c?lduri, la preg?tirea endometrului pentru nida?ie.

La coordonarea ciclului sexual particip? în egal? m?sur? sistemul nervos

?i cel endocrin, principala punte de leg?tur? dintre neuro- ?i

endocrinofiziologie fiind neurosecre?ia.

Calitatea înalt? a func?iei de reproduc?ie depinde de condi?iile mediului

extern, care stimuleaz? mecanismele interne de reglare. Insola?ia,

alimenta?ia ?i contactul cu masculul sunt factorii externi principali care

condi?ioneaz? manifestarea func?iei sexuale.

Dac? individul a ajuns la maturitate sexual?, excitan?ii pozitivi ai

mediului extern conduc la apari?ia reflexelor opto-, olfacto- ?i fono-

sexuale, iar alimenta?ia ra?ional? asigur? un metabolism corespunz?tor cu

ac?iune favorabil? asupra întregului sistem neuro-endocrin. Sistemul

nervos, în acest sens, joac? rolul cel mai important, realizând în

colaborare cu hipotalamusul ?i hipofiza o armonie neuro-hormonal?, în

cadrul c?reia se desf??oar? activitatea sexual?.

Un rol important pentru reproduc?ie îl are modificarea tonusului

sistemului nervos simpatic ?i parasimpatic. Astfel, la o femel? negestant?,

în condi?iile unor factori de mediu favorabili de la ovula?ie ?i pân? la

concep?ie, preponderen?? are tonusul nervos parasimpatic. În cazul unor

condi?ii de furajare, între?inere ?i microclim? necorespunz?toare domin?

sistemul simpatic, atr?gând dup? sine dereglarea ?i întreruperea ciclului

sexual. Sistemul nervos vegetativ ac?ioneaz? prin intermediul plexului

spermatic intern ?i ganglionilor intramurali.

Un rol important în activitatea de reproduc?ie o au, dup? cum s-a ar?tat,

factorii de mediu ca lumina ?i temperatura. Prim?vara ?i vara domin?, în

cea mai mare parte, undele lungi (infraro?ii). Excitan?ii care pornesc de

la retin? ?i traverseaz? traseul optico-hipotalamo-hipofizar fac ca

hipofiza ?i tiroida s? r?spund? diferit la calitatea radia?iilor solare.

Sub influen?a radia?iilor de prim?var? ?i a cre?terii temperaturii,

activitatea tiroidei scade la nivel normal. Iarna ?i toamna, sub ac?iunea

razelor infraro?ii, tiroida ac?ioneaz? mai intens ?i secret? cantit??i mai

mari de tiroxin?. Ciclul sexual la femele este dereglat în timpul zilelor

prea c?lduroase; ca atare scade concep?ia, întrucât scade activitatea

tiroidei ?i a metabolismului.

Mecanismul neuro-endocrin de reglare a ciclului sexual este urm?torul:

Diferi?ii stimuli senzoriali externi (intensitatea luminii ?i durata

zilei, temperatura mediului ambiant, semnalele acustice ?i olfactive emise

de masculi, aspectele cantitative ?i calitative ale nutri?iei ?i altele)

ac?ioneaz? asupra sistemului nervos central, prin intermediul

analizatorilor, provocând impulsuri la nivelul centrilor hipotalamici.

Celulele neurosecretoare din ace?ti centri transmit pe calea sistemului

port-hipotalamo-hipofizar declan?atori de secre?ie, RH (Releasing Hormons)

sau RF (Releasing Factors) pentru hipofiz?; ace?ti hormoni induc elaborarea

?i eliberarea hormonilor gonadotropi antero-hipofizari, a prolactinei ?i a

altor hormoni tropi hipofizari.

În sfera reproducerii ac?ioneaz? nemijlocit urm?torii hormoni

hipotalamici:

1. Gn-RH – hormonul de eliberare a gonadotropinelor;

2. P-RH ?i P-IH – hormonul de eliberare ?i respectiv de inhibare a

prolactinei;

3. Ocitocina (este secretat? de nucleii supraoptici ?i paraventriculari

din hipotalamus, îns? are ca loc de depozitare hipofiza posterioar?).

Hormonul de eliberare a gonadotropinelor (Gn-RH) este un decapeptid care,

prin intermediul sistemului port-hipotalamo-hipofizar, ajunge în

adenohipofiz? unde induce secre?ia celor dou? gonadotropine (FSH ?i LH)

glico-proteice în celulele beta- ?i gama-bazofile.

Tiroxina, produs? ca urmare a cre?terii activit??ii tiroidei, î?i execut?

influen?a în dou? direc?ii: pe de o parte, stimuleaz? granularea bazofil? a

celulelor cromofobe, sporind secre?ia de FSH, iar pe de alt? parte,

sensibilizeaz? foliculii cei mai dezvolta?i ai ovarului fa?? de FSH.

Hormonul de stimulare folicular? (FSH) se vars? în circuitul sanguin ?i

ajunge la glanda receptiv?, care este ovarul. Sub influen?a hormonului are

loc cre?terea, dezvoltarea ?i maturarea unui sau mai multor foliculi

ovarieni ?i activizeaz? din ce în ce mai mult teaca intern? a foliculilor,

fapt care duce la cre?terea cantit??ii de estrogeni (foliculin?). În acest

fel se ajunge la stadiul foliculinic.

Foliculina are efect atât local, asupra segmentelor aparatului genital,

cât ?i general, mai ales asupra sistemului nervos central. Astfel, ajun?i

în sânge, estrogenii î?i realizeaz? ac?iunea în trei direc?ii:

. la nivelul aparatului genital, datorit? propriet??ilor lor de a

produce hiperemie hiperplazic? ?i hipersecretic, estrogenii

determin? o congestie a tractusului genital, hiperplazia mucoasei

uterine, a glandelor ?i a epiteliului vaginal. Intensific? secre?ia

glandelor uterine pentru realizarea copula?iei, transportului ?i

capacit??ii spermiilor;

. prin efectul lor asupra sistemului nervos central, estrogenii

provoac? instalarea dominantei sexuale ?i apari?ia comportamentului

sexual, exteriorizat prin dorin?a de împreunare cu masculul;

. datorit? acumul?rii unor cantit??i mari de estrogeni, intervine

mecanismul de corela?ie invers?. Hipofiza este informat? de starea

actual? a gonadelor prin mesaje de reac?ie, reprezentate de

estrogenii secreta?i ?i elibera?i în circuitul sanguin.

Cre?terea exagerat? a titrului de estrogeni reduce secre?ia de FSH în

hipofiz? ?i spore?te treptat secre?ia de LH. Ac?iunea conjugat? a

hormonului foliculostimulator ?i a celui luteinizant definitiveaz?

maturarea foliculului ovarian, iar cantit??ile m?rite de LH preg?tesc

ovula?ia, formarea ?esutului luteinic ?i organizarea corpului galben;

împreun? cu prolactina (LTH) sunt responsabili de secre?ia de progesteron.

În acest fel, se trece la stadiul luteinic, de inhibi?ie, în care

activitatea centrilor subcorticali este diminuat?. Astfel, nivelul ridicat

al progesteronemiei atenueaz? modific?rile realizate de estrogeni în fazele

precedente ale ciclului sexual, iar prin inhibarea sintezei de FSH sunt

prevenite noi matur?ri foliculare ?i ovula?ii. Progesteronul preg?te?te

endometrul în scopul nida?iei ?i împiedic? contrac?iile uterine.

Dup? cum cantit??ile mari de estrogeni activizeaz? secre?ia de LH, în

acela?i fel cantit??ile mari de progesteron stimuleaz? elaborarea ?i

secre?ia de FSH. Dar, pân? la recapacitarea întregului sistem intervine o

faz? de repaos, care corespunde stadiului de echilibru al ciclului sexual.

Dup? aceast? faz? de refacere a poten?ialului de sintez?, ciclul este

reluat, sub influen?a factorilor de mediu ?i a celor interni. De re?inut

este faptul c? mecanismul de reglare a ciclului sexual este mult mai

complex ?i în afar? de circuitul de la organul de comand? la organul

comandat prin intermeidul mesajului de reac?ie, mai apar multe influen?e

din partea celorlalte glande. Dintre acestea, de o mare importan?? se

dovede?te a fi activitatea tiroidei în coordonarea func?iei gonadotrope a

adenohipofizei. Se întâmpl?, îns?, de multe ori ca circuitul s? fie blocat

în stadiul foliculinic, luteinic sau în stadiul de echilibru al ciclului

sexual.

Astfel, este cunoscut faptul c? zona cortical? a suprarenalei secret?

corticosteroizi care particip? la mecanismele de adaptare a animalelor la

noile condi?ii ale mediului extern. Ca urmare a unor stresuri prelungite

corticosuprarenala produce cantit??i mari de ACTH ?i mai mul?i

corticosteroizi; brusc cre?te activitatea sistemului nervos simpatic ?i se

inhib? procesele colinergice în sistemul nervos parasimpatic. Stresul

puternic ?i ca urmare ACTH au un efect de frânare în toate fazele de

reproduc?ie: se produce dereglarea ciclicit??ii sexuale ?i blocarea

ovula?iei prin sistarea eliber?rii gonadotropinelor. Cantit??ile excesive

de corticosteroizi conduc la transformarea progesteronului în testosteron,

ceea ce determin? sc?derea func?iei ovarelor ?i apare sterilitatea. Valori

mari de corticosteroizi plasmatici favorizeaz? evolu?ia chi?tilor ovarieni.

Uterul femelelor negestante, în condi?ii fiziologice normale, elaboreaz?

substan?e luteolitice – prostaglandine, PG, care provoac? regresia corpului

galben. În cazul afec?iunilor uterine (endometrite) elaborarea PH-lor se

reduce, corpul galben nu involueaz? ?i, astfel, survine anafrodizia ?i

sterilitatea femelelor.

Anatomia ?i topografia aparatului genital mascul

Morfologia ?i topografia aparatului genital mascul

Aparatul genital mascul îndepline?te rolul de a genera game?i masculini

(sparmatozoizi) ?i a elabora hormoni androgeni, iar prin organul copulator

– de a depune materialul seminal în c?ile genitale femele. El este alc?tuit

din:

> gonada mascul? (testiculul);

> conductele (c?ile) spermatice, compuse din epididim, cananul

deferent, canalul ejaculator ?i uretr?;

> glandele anexe ale aparatului genital: veziculele seminale,

prostata, glandele bulbo-uretrale;

> organul copulator – penisul.

Testiculul ?i bursele testiculare

Testiculele (testis, orchis, digymis) sunt organe pereche, evaginate din

cavitatea abdominal? ?i sunt suspendate de cordonul testicular, situându-se

în bursele testiculare. Coborârea testiculului prin traiectul inghinal în

scrot se face în termeni diferi?i:

> la 10-11 luni de gesta?ie la f?tul cabalin;

> la 3,5-4 luni la f?tul taurin;

> la 2-2,5 luni la ovine;

> la 3 luni la porcine;

> la 7-21 zile dup? f?tare la câine.

Bursele testiculare sunt dispuse, la mamiferele domestice, în regiunea

inghinal? (la taur, berbec, ?ap, arm?sar) sau subanal? (la vier, câine,

iepure) ?i rezult? din suprapunerea a cinci învelitori: scrotul, dartosul,

celuloasa, cremasterul ?i fibro-seroasa. Aceste forma?iuni pot fi

sistematizate, ?inând seama de originea ?i raporturile dintre ele, în trei

tunici distincte: extern?, mijlocie ?i intern?.

Tunica extern? este format? din dou? înveli?uri strâns unite ce provin

din pielea ?i ?esutul hipodermic din aceast? zon?, scrotul ?i dartosul.

Scrotul este constituit din piele fin? mai mult sau mai pu?in pigmentat?

?i acoperit? cu p?r, în func?ie de specie sau ras?. Scrotumul este bogat în

glande sebacee ?i sudoripare ?i constituie o singur? pung? pentru ambele

testicule. Pe linia median? se remarc? un rafeu, care corespunde aderen?ei

septumului interdartoic ?i care împarte punga scrotal? în dou? jum?t??i

ovoide.

Prin fa?a sa intern? scrotul este în contact cu dartosul.

Dartosul continu? tunica abdominal? în regiunea testicular?, emite

septumul dartoic, care separ? cavitatea dartoic? în dou? p?r?i; la

suprafa?a scrotal? septumul dartoic corespunde rafeului median. Din punct

de vedere structural, dartosul este constituit din ?esut conjunctiv în care

se g?sesc numeroase fibre musculare netede ?i fibre elastice, a c?ror

contrac?ie determin? reducerea în volum a burselor scrotale, contribuind

astfel la reglarea termic? atât de necesar? spermiogenezei.

Tunica medie (fascia lamelat? Cowper) este format? din ?esut conjunctiv

orientat ?i prezint? continuarea la acest nivel a fasciei mu?chiului oblic

extern ?i fasciei profunde, continuându-se posterior cu fascia perineal?

profund?. Este un ?esut de leg?tur? între tunica dartoic? ?i teaca

vaginal?. Pe suprafa?a sa intern? se g?se?te mu?chiul cremaster care se

descinde din mu?chiul oblic intern al abdomenului ?i este format din fibre

striate. Este un mu?chi puternic, constituind o învelitoare incomplet? pe

fa?a postero-lateral? a tunicii vaginale. Contractarea acestui mu?chi

determin? ridicarea brusc? a testiculului ?i tecii vaginale în traiectul

inghinal.

Tunica intern? este constituit? din teaca vaginal? comun? sau fibro

seroas?. Deriv? din fascia transvers? ?i peritoneul parietal ?i are o

structur? dubl?: fibroasa sau teaca spermatic? intern?, care provine din

evaginarea fasciei transversale a abdomenului; seroasa, care provine din

peritoneul parietal ?i c?ptu?e?te fa?a intern? a fibroasei.

Seroasa se r?sfrânge cranial ?i îmbrac? testiculul, cordonul vascular ?i

canalul deferent constituind foi?a visceral? ?i mezoul vaginal.

Între tunica fibroas? ?i cea seroas? se g?se?te mu?chiul cremaster

intern, format din fibre netede.

Tunica vaginal? comun? constituie o pung? piriform? prezentând un corp,

un gât ?i un orificiu.

Corpul tunicii vaginale este o cavitate larg? numit? cavitatea vaginal?

(cavium vaginale) în care se g?se?te testiculul, epididimul ?i por?iunea

vaginal? a canalului deferent. Gâtul tunicii vaginale reprezint? un conduct

alungit, care prin inelul vaginal ?i canalul inghinal comunic? cu cavitatea

peritoneal?. În gâtul tunicii vaginale (canalul vaginal) se g?se?te

cordonul vasculo-nervos, canalul deferent ?i vase limfatice (cordonul

testicular).

Tunica vaginal? comun? trece pe testicul ?i concre?te cu el, constituind

tunica vaginal? proprie (tunica vaginalis propria), care, la rândul s?u,

este concrescut? cu albugineea (tunica albuginea testis), o membran?

fibroas? ce acoper? testiculul.

Testiculele diferitor specii de animale se deosebesc ca form?, volum ?i

greutate. La taur, berbec ?i ?ap ele sunt elipsoidale; la arm?sar – ovoide;

vier ?i câine au o form? oval?. Testiculul taurului este voluminos având o

greutate de 250-350g ?i lungimea de 12-14cm; testiculul berbecului ?i

?apului – respectiv 200-300g ?i 10-12cm; testiculul arm?sarului – 200-250g

?i 10-12cm; testiculul vierului – 400-500g ?i 11-12cm.

Albugineea trimite spre interiorul testiculului septuri de ?esut

conjunctiv, care împart testiculul în lobuli. Septurile, prin convergen??,

în zona central? a gonadei ?i spre marginea epididimar? a testiculului, dau

na?tere mediastinului testicular (mediastinum testi) sau corpului Highmore.

Fiecare testicul con?ine 300-400 lobuli cu parenchim. Pe sec?iune

parenchimul testicular la taur apare de culoare galben? sau galben-roz?; la

berbec ?i ?ap – alburie; la arm?sar – cafeniu-deschis?; la vier – cafeniu-

surie ?i la câine – cafenie.

Unitatea morfo-func?ional? a testiculului este reprezentat? de tubul

seminifer. Fiecare lobul testicular con?ine 3-4 tubi seminifer, cu un

calibru de 200-300 microni ?i o lungime de 0,5-1,75m, ceea ce asigur? o

suprafa?? mare de produc?ie spermatic?.

Fiecare tub seminifer prezint? un cap distal orb (spre albuginee); la

extremitatea mediastinal? se une?te cu ceilal?i 2-3 tubi seminiferi care se

g?sesc într-un lobul testicular, dând na?tere la tubii drep?i. Dup? ce

descriu un traseu scurt (0,5mm), tubii drep?i p?trund în corpul Highmore

formând, dup? anastomoz?, re?eaua lui Haller sau rete testis, care se

orienteaz? spre polul de ata?are a capului epididimului la testicul.

Re?eaua canalicular? din rete testis se simplific? la 12-23 canale,

numite conurile eferente (ductus efferens), care prin confluare dau na?tere

por?iunii ini?iale a epididimului. Lungimea total? a tuturor canalelor

seminifere atinge 6000m.

În ?esutul conjunctiv dintre tubii seminiferi sunt localizate celulele

intersti?iale, dispuse în gr?mezi în jurul vaselor sanguine, care formeaz?

glanda diastematic? a lui Leydig, gland? endocrin? de tip difuz, cu func?ie

de a elabora androgeni.

Histologic tubii seminiferi prezint?:

. membrana bazal?, fin?, elastic?, înt?rit? la exterior de fibre

conjunctive, unite prin fibre oblice, printre care se g?esc fibre

musculare netede care, prin contrac?ia lor, contribuie la eliminarea

spermiilor;

. epiteliul seminal, format din celulele germinale ?i celulele Sertoli.

În perioada genital? celulele Sertoli au o form? primatic?, dispuse într-

un singur rând pe membrana bazal?, cu vârful spre lumenul tubului

seminifer. La polul apical, celulele Sertoli prezint? numeroase

înfund?turi, adânci ?i neregulate, în care sunt a?ezate celulele liniei

seminale. Celulele Sertoli au un rol de nutri?ie a celulelor seminale,

constituie un suport, îndeplinesc o func?ie fagocitar? a resturilor

celulare ?i secret? estrogeni.

Celulele seminale se g?sesc în celulele Sertoli, cele mai pu?in evoluate

(spermiogoniile) c?tre baza epiteliului ?i cele mai evoluate spre lumenul

tubului seminifer.

Linia seminal? din celulele Sertoli este reprezentat? de spermiogonii,

spermiocite primare ?i secundare, spermide ?i spermi.

Canalul epididimar. Toate conurile eferente se unesc într-un canal

flexuos, lung, care contureaz? baza structural? a epididimului.

Epididimul (epididymis) este un organ alungit, prezint? trei forma?iuni:

capul, corpul ?i coada.

La taur, berbec ?i ?ap epididimul prezint? un cap foarte dezvoltat ?i

turtit, care acoper? extremitatea superioar? a testiculului. Corpul

epididimului ader? mult la marginea posterioar? a testiculului. Coada

epididimului, aderent? la extremitatea inferioar? a gonadei, formeaz? un

apendice rotunjit ?i se deta?eaz? de testicul. Aceast? form? a cozii

epididimului, la rumeg?toare, permite rezec?ia în scopul cre?rii masculilor

genitostimulatori.

La arm?sar, vier ?i câine epididimul acoper? marginea dorso-lateral? a

testiculului. Coada epididimului la aceste specii (vier ?i câine) este

dispus? la polul postero-superior al gonadei.

Capul epididimului este reprezentat de conurile eferente care se unesc

într-un canal flexuos – canalul epididimar (ductus epididymis).

Canalul epididimar, foarte flexuos, constituie baza structural? a

corpului epididimar ?i este lung de 7-8m la berbec, 40-50m la taur, 70-80m

la arm?sar ?i 64m la vier. Pe m?sur? ce se apropie de coada epididimului,

flexiunile sunt mai pu?ine, iar lumenul devine mai larg, astfel încât

canalul epididimar devine un adev?rat depizit pentru spermi, 76% din

ace?tia g?sindu-se în coada epididimului.

Canalul epididimar, în afara func?iei de transport ?i depozitare, asigur?

maturarea. Procesul de maturare are loc în medie 7-9zile.

Canalul epididimar este format dintr-un epiteliu pseudostratificat ciliat

ce se g?se?te pe o membran? bazal? sub care se observ? o lam? sub?ire de

?esut conjunctiv. Musculoasa este reprezentat? de un strat muscular neted

circular, care devine mai gros spre coada epididimului. Celulele

epiteliului epididimar au un rol secretor.

La nivelul cozii epididimului canalul epididimar se l?rge?te ?i, f?r? o

delimitare precis?, trece în canalul deferent, care intr? în compozi?ia

cordonului testicular.

Cordonul testicular (funiculus spermaticus), este organul de suspendare

al gonadei mascule ?i este format din artera ?i vena testicular?, filete

nervoase, cremasterul ?i canalul deferent. Este acoperit în totalitate de

peritoneul visceral. Lungimea cordonului testicular variaz? în raport cu

specia animalelor ?i pozi?ia testiculelor. Astfel, la rumeg?toare,

funiculul testicular este relativ lung, iar la cabaline – scurt. Vierul,

câinele ?i iepurele au un cordon testicular lung.

Canalul deferent (ductus deferens) este un conduct lung, aproape

rectiliniu, care ia na?tere la nivelul cozii epididimului din canalul

epididimar, f?r? o delimitare precis?, trece pe la nivelul marginii

epididimare a testiculului, particip? la formarea cordonului testicular ?i

p?trunde în cavitatea abdominal? prin inelul inghinal superior, orientându-

se spre gâtul vezicii urinare ?i deschizându-se în uretr?.

Canalul deferent are trei por?iuni: funicular?, abdominal? ?i pelvian?.

În zona dorsal? a vezicii urinare, la taur, berbec, ?ap ?i arm?sar canalul

deferent formeaz? o dilata?ie alungit? (ampula ductus deferentis) cu o

lungime de 12-15cm ?i diametrul de 4-8mm. La taur u?or se palpeaz? prin

explora?ie transrectal?. Aceast? forma?iune lipse?te la vier ?i este redus?

ca volum la câine. La taur, berbec ?i ?ap ampulele deferen?iale servesc ca

rezervor pentru acumularea spermiilor în perioada excita?iei sexuale ?i,

prin masajul lor, se poate provoca ejacularea. Histologic canalul deferent

prezint? o mucoas? c?ptu?it? cu celule de tip glandular (la vier lipsesc),

un strat muscular ?i o seroas?. Celulele glandulare elimin? un secret care

se înl?tur? la spermi în timpul ejacul?rii.

Canalul ejaculator. Este por?iunea terminal? a c?ilor genitale propriu-

zise ?i rezult? din unirea extremit??ii caudale a canalului scurt de câ?iva

milimetri ?i lipse?te la speciile care nu au glande seminale (carnivore,

roz?toare). Fiecare canal ejaculator se deschide la nivelul unui pliu

longitudinal al mucoasei uretrale.

Uretra este un conduct comun al aparatului genital ?i celui urinar;

uretra la mascul are dou? por?iuni: uretra intrapelvin? ?i uretra

extrapelvin?.

Por?iunea intrapelvin? este delimitat? anterior de gâtul vezicii urinare

?i, posterior, de arcada ischiatic?. Se g?se?te pe plan?eul bazinului ?i

este în contact strâns cu glandele anexe ale aparatului genital.

Peretele uretrei pelvine este format din mucoas?, stratul vascular

(cavernos) ?i musculoas?. Stratul cavernos este structurat dintr-un plex

bogat de vene foarte ramificate ce prezint? un adev?rat ?esut erectil. În

?estutul conjunctiv dintre vene se g?sesc numeroase fibre musculare netede.

În timpul excita?iei sexuale corpul cavernos se umple cu sânge, se umfl?

?i, ca rezultat, lumenul uretrei se l?rge?te, înlesnind deplasarea spermei.

Por?iunea extrapelvin? sau uretra penian? se întinde de la arcada

ischiatic? pân? la vârful penisului, unde se deschide prin meatul urinar.

Glandele anexe ale aparatului genital mascul

Aparatul genital mascul este dotat cu o serie de glande cu secre?ie

extern?, care asigur? prin produsul lor formarea spermei. Aceste glande, în

cea mai mare parte, sunt a?ezate la nivelul uretrei intrapelvine: glandele

seminale, prostata ?i glandele bulbo-uretrale.

În peretele uretrei peniene se g?sesc o serie de glande mici, glandele

lui Littre.

Glandele anexe ale aparatului genital mascul sunt endocrine dependente.

Se dezvolt? la pubertate ?i involueaz? foarte mult dup? castrare.

Glandele seminale (glandulae vezicularis) sunt forma?iuin pare a?ezate pe

de o parte ?i de alta a canalelor deferente, deasupra gâtului vezicii

urinare (lipsesc la carnivore ?i roz?toare).

La arm?sar glandele seminale au aspectul unor pungi piriforme lungi de 10-

15cm ?i cu un diametru ce poate atinge lungimea de 3-6cm. La taur glanda

este foarte doselat?, de culoare cenu?ie, lung? de 12-15cm, lat? de 3-4cm

?i groas? de 2-3cm; la berbec ?i ?ap glandele seminale au lungimea de 4-5cm

?i respectiv – 3-4cm. La vier glanda seminal? este cea mai voluminoas?

dintre glandele accesorii ale aparatului genital (12-15cm în lungime).

Peretele glandei seminale este format din trei straturi: mucoasa,

musculoasa ?i adventicea.

Glandele reprezint? o larg? cavitate central?, c?ptu?it? cu un epiteliu

cu numeroase cripte în care se deschid glandele de tip tubulo-alveolar.

Musculoasa este format? din dou? straturi foarte fine de fibre musculare

netede (intern circular ?i extern longitudinal) ?i are rolul de a elimina

secre?ia.

Adventicea este reprezentat? de un strat sub?ire de ?esut conjunctiv ?i

con?ine o serie de microganglioni simpatici.

Glanda prostat? (gl. prostata) este o forma?iune impar?, prezent? la

toate speciile, a?ezat? în fa?a cranio-dorsal? a uretrei intrapelvine.

Glanda este format? din corpul prostatei (fac excep?ie berbecul ?i ?apul)

?i por?iunea diseminat? (cu excep?ia arm?sarului). La arm?sar prostata,

foarte bine dezvoltat?, este de culoare galben? ?i formeaz? doi lobi

laterali volumino?i (5-8cm lungime, 3-5cm l??ime) ?i un istm. La taur

corpul prostatei este redus, lung de 1,5cm, lat de 3-4cm ?i gros de 1,5cm;

por?iunea diseminat?, gland? de tip tubulo-alveolar, se întinde pe toat?

lungimea uretrei pelvine. La berbec ?i ?ap glanda este reprezentat?

exclusiv prin tubulo-acinii disemina?i radial în peretele uretrei. La vier

prostata este format? dintr-un corp prostatic foarte mic 2-3cm ?i 25g

greutate) ?i o por?iune diseminat?.

Prostata î?i vars? con?inutul în uretr? prin intermediul a 10-20canale

excretoare.

Glandele bulbouretrale (gl. bulbourethralis) sunt pare, de form? ovoidal?

?i se g?sesc de o parte ?i de alta a uretrei, imediat înaintea arcadei

ischiatice. Lipsesc la câine. La arm?sar ?i taur glanda bulbo-uretral? este

de m?rimea unei nuci (2,8-3cm) în lungime ?i 1,8-2cm în grosime). Palpa?ia

acestor glande prin traversul rectului e imposibil?, deoarece sunt

acoperite de mu?chiul bulbo-cavernos. La berbec ?i ?ap glandele

bulbourentrale sunt de 2-2,5 ori mai mici. Glanda bulbo-uretral? este

foarte dezvoltat? la vier. Are form? conic?, turtit? dorso-ventral ?i se

întinde de la arcada ischiatic? pân? la vârful vezicii seminale (are 12-

18cm în lungime, 3-5cm în l??ime ?i 2-3cm în grosime). Greutatea glandei

este de 150-200g. La arm?sar, taur, berbec ?i ?ap secre?ia bulbo-uretral? e

de o consisten?? apos-seroas?. La vier consisten?a este vâscoas?. Canalele

excretorii se deschid în canalul uro-genital.

Penisul (penis) sau organul copulator al masculului este alc?tuit din

r?d?cin?, corp ?i gland penian.

R?d?cina penisului este alc?tuit? din dou? ramuri (bra?e), care se inser?

pe jum?tatea corespunz?toare a arcadei ischiatice ?i este acoperit? de

mu?chiul ischiocavernos.

Ramurile, unindu-se, dau na?tere corpului penian. Corpul penisului are o

form? rectilinie (la rumeg?toare ?i suine prezint? o dubl? inflexiune – S-

ul penian) ?i este orientat înainte, printre coapse pân? la regiunea

ombilical? (la motan ?i iepuroi penisul este orientat caudal).

Corpul penian, constituit din corpul cavernos, uretr? ?i corpul spongios

al uretrei, are o form? cilindric?, u?or turtit? lateral. Se afl? în raport

cu marginea sa superioar?, cu peretele ventral al bazinului ?i abdomenului.

Marginea sa inferioar? este rotunjit? ?i ad?poste?te uretra spongioas?,

acoperit? în totalitate de mu?chiul bulbocavernos la arm?sar ?i numai

par?ial la celelalte specii.

La exterior corpul penisului este acoperit de o tunic? fibroas? –

albugineea, sub care se g?sesc doi corpi cilindrici caverno?i, delimita?i

de un sept penian conjunctiv. Septul penian este complet la carnivore ?i

iepure ?i incomplet sau perforat de numeroase orificii la celelalte

mamifere domestice. În ?an?ul ventral se afl? uretra ?i corpul spongios

periuretral.

Ca structur? histologic?, corpul cavernos este dotat cu o albuginee

extern? groas?, format? din fibre colagene ?i elastice, dispuse în dou?

straturi: circular intern ?i longitudinal extern. Din albuginee ?i septum

se deta?eaz? trabecule care formeaz? cavit??i (caverne) c?ptu?ite cu un

endoteliu. Cavit??ile trabeculare, mici la periferia corpului cavernos ?i

lungi în profunzime, sunt interpuse între arterele aferente ?i unele

aferente, endoteliul lor fiind o continuare a endoteliului vascular.

Corpul spongios al penisului (?esutul spongios uretral) este dispus în

jurul uretrei, fiind îmbr?cat de o albuginee fin? care con?ine, pe fa?a sa

intern?, fibre musculare netede dispuse circular. Cavit??ile sanguine sunt

delimitate de trabecule conjunctive constituite din fibre elastice, celule

musculare netede ?i fibre rare de colagen ?i sunt c?ptu?ite la interior de

un endoteliu. Ele se deschid în plexul venos al mucoasei uretrale.

Raportul dintre cavernele ?esutului erectil ?i scheletul conjunctiv

trabecular al corpului cavernos determin? dou? tipuri de penis: tipul

fibroelastic ?i tipul cavernos-muscular.

Tipul de penis fibro-elastic este caracterizat prin dominarea scheletului

trabecular conjunctiv ?i a unei albuginei groase, pu?in extensibil?.

Penisul este lung, formeaz? o flexur? sigmoidal?, are o rigiditate sporit?,

iar erec?ia este asigurat? de desfacerea S-ului penian (rumeg?toare,

suine).

Penisul de tip cavernos-muscular are un ?esut cavernos mai dezvoltat ?i o

albuginee mai sub?ire. Structurile erectile în stare de repaus sunt moi ?i

compresibile, iar în timpul erec?iei penisul devine dur, se alunge?te ?i se

m?re?te în volum.

Extremitatea anterioar? a penisului constituie glandul (capul penisului)

?i este reprezentat de o forma?iune mai mult sau mai pu?in evident? (în

func?ie de specie), delimitat? de restul penisului printr-o u?oar?

strangula?ie, colul glandului. Uretra, care se deschide la polul apical al

capului penisului, la unele specii prezint? o prelungire - processus

uretrae.

La arm?sar penisul are forma cilindric?, cu o lungime de 50-60cm în

repaus ?i 80-90cm în erec?ie; diametrul în repaus este de 4-6cm, iar în

erec?ie poate ajunge la 8-10cm. Por?iunea liber? a penisului este acoperit?

de un tegument sub?ire, de culoare neagr? sau marmorat?; la baza cavit??ii

furoului formeaz? un pliu circular – inelul prepu?ial.

Glandul este bine dezvoltat, prezint? un corp cavernos desinest?t?tor, de

aspectul unei ciuperci, devine foarte voluminos în erec?ie. În cazul în

care erec?ia glandului se produce înaintea intromisiunii, aceasta nu mai

poate avea loc din cauza dimensiunii exagerate a glandului. Glandul este

separat de restul por?iuini libere printr-un col evident ?i prezint?

circular o margine proeminent? – coroana glandului. Pe partea sa anterioar?

se g?se?te o adâncitur? – fosa glandului, în care se g?se?te por?iunea

terminal? a uretrei – procesul uretral, lung de 2-2,5cm.

Penisul taurului este lung de 100-170cm, dar este sub?ire în compara?ie

cu cel al arm?sarului. Înainte de a se angaja între bursele testiculare,

formeaz? o dubl? inflexiune – "S"-ul penian, pe curbura inferioar? a c?ruia

se ata?eaz? cei doi mu?chi netezi retractori ai penisului.

La taur, pe gâtul glandului, slab dezvoltat, este un ligament, care este

orientat c?tre capul penisului, în stânga. Procesul uretral nu dep??e?te

glandul penian.

La berbec ?i ?ap glandul este mai bine dezvoltat, asimetric ?i prezint?

la nivelul gâtului doi tuberculi. Uretra dep??e?te mult glandul (cu 3-4cm),

formând un apendice vermiform.

Glandul la ?ap are numai un tubercul stâng, iar apendicele vermiform este

mai scurt.

Penisul la vier este lung de 50-60cm, de tipul fibro-elastic, formeaz?

"S"-ul penian, dar acesta este situat înaintea burselor testiculare.

Por?iunea liber? a penisului, lipsit? de gland, este u?or ascu?it? ?i

r?sucit? spre stânga, în form? de sfredel. Aceast? structur? faciliteaz?

p?trunderea penisului printre papilele cervixului scroafei. În timpul

actului coital, ejacularea efectuându-se intrauterin.

Organul copulator al câinelui prezint? deosebiri esen?iale. Este lung de

15-20cm, por?iunea liber? reprezentând cam jum?tate din lungimea total?.

Corpul cavernos, baza anatomic? a por?iunii fixe a penisului, are o form?

conic?, cu un ?an? ventral în care se g?se?te uretra, un rafeu longitudinal

complet (doi corpi caverno?i). La nivelul por?iunii libere, corpul cavernos

este înlocuit de osul penian cu lungimea de 8-12cm, care are form? conic?,

este prev?zut cu un jgheab longitudinal ventral pentru uretr? ?i se termin?

anterior printr-un cordon fibros ce ajunge pân? la vârful penisului. Osul

penian este acoperit în totalitate de expansiunea ?esutului erectil

(spongios) al uretrei care formeaz? un gland foarte dezvoltat. Glandul se

îngusteaz? la mijloc, formând astfel partea anterioar?, parte alungit? a

glandului, ?i partea posterioar?, bulbii glandului.

Bulbii glandului sunt foarte dezvolta?i ?i intrarea lor în erec?ie, dup?

intromisiune, asigur? (al?turi de contrac?ia musculaturii vestibulului

vaginal al femelei), prelungirea actului coital.

Vârful glandului este ascu?it, orientat în jos, sub el se deschide

uretra.

Prepu?iul sau furoul (praepu?ium) la taur, berbec, ?ap, vier ?i câine

prezint? o cut? a pieii abdomenului în care este ad?postit? por?iunea

liber? a penisului. Are forma unei cavit??i tubulare, prev?zut? la

extremitatea cranial? cu o deschidere circular? – orificiul prepu?ial, iar

la cea posterioar? – închis?, ca un fund de sac. Ca structur?, prepu?iul

este format din tegumentul extern, prezentat de pielea regional?; la unele

specii are un smoc de p?r la orificiul prepu?ial (taur, vier). Tegumentul

intern, prezentat de foi?a parietal? ?i foi?a visceral? între piele ?i

mucoas?, este bogat în glande sebacee modificate. Caudal cavit??ii

prepu?iale, foi?a parietal? trece în foi?a visceral?, lipsit? de forma?iuni

glandulare, care îmbrac? penisul. Aceast? foi?? este foarte fin? ?i face

glandul penian foarte sensibil.

La vier furoul este un canal îngust, adânc; se deschide printr-un

orificiu strâmt prev?zut cu un smoc bogat de p?r. Aproximativ la jum?tatea

sa prepu?iul prezint? o structur?, care-l împarte în dou?. Compartimentul

posterior este simplu cilindric ?i în el se g?se?te por?iunea liber? a

penisului. Compartimentul anterior se prezint? cu o cavitate mai larg?,

care printr-un orificiu comunic? cu dou? diverticule largi (diverticulum

praeputii).

La majoritatea speciilor (taur, berbec, ?ap) prepu?iul este prev?zut cu

mu?chi protractori ?i mu?chi retractori. Mu?chii prepu?iali protactori

(craniali) sunt dispu?i la nivelul ostiumului prepu?ial, între tunica

abdominal? ?i piele, aderând la aceasta, de o parte ?i de alta a

ombilicului. Dup? actul sexual acestea asigur? revenirea prepu?iului în

pozi?ie de repaus.

Retractorii pornesc din zona orificiului furoului, se orienteaz? caudal

?i trec pe deasupra burselor în tunica dartoic?. Prin contractarea lor

sincron? se descoper? por?iunea liber? a penisului.

La arm?sar, prepu?iul are o structur? mai complicat?. El prezint? un sac

dublu din care se disting prepu?iul intern ?i extern, care sunt

constitui?i, la rândul lor din tegumentul extern ?i intern.

Fiziologia aparatului genital mascul

Spermatogeneza

Testiculul este un organ care îndepline?te dou? func?ii: una gametogen?,

de a genera game?i masculini, ap?i pentru fecunda?ie ?i alta – endocrin?,

de elaborare a hormonilor sexuali masculini (androgeni), care au rol

important în ini?ierea ?i men?inerea caracterelor sexuale secundare ?i a

activit??ii sexuale.

Gonadele masculine se formeaz? în perioada embrio-fetal? ?i continu? s?

se dezvolte lent pân? la apari?ia maturit??ii sexuale. Game?ii, ap?i pentru

fecunda?ie, se vor forma numai odat? cu instalarea pubert??ii.

Unitatea func?ional? a testiculului este tubul seminifer. Acesta este

delimitat de o membran? bazal? pe care se g?se?te epiteliul seminal.

Epiteliul seminal este format din celulele germinative, care prin diviziune

vor da na?tere spermiogoniilor, ?i din celulele Sertoli. Celulele Sertoli

au o dispozi?ie sinci?ial? (o delimitare pu?in vizibil?) ?i o baz? larg? de

implantare pe membrana bazal?, fiind desp?r?ite de grupuri dense de

celulele germinative; au o citoplasm? bogat? în incluziuni, reprezentând

componentele de sus?inere ?i nutri?ie pentru celulele liniei seminale.

Celulele germinative se g?sesc într-o continu? diviziune. La apropierea

pubert??ii activitatea de multiplicare celular? se intensific?, astfel la

apari?ia maturit??ii sexuale începe formarea spermiilor.

Spermiogeneza este un proces complex care asigur? formarea spermiilor din

spermiogonii, incluzând spermiocitogeneza, sau formarea spermiocitelor

primare ?i secundare ?i aprimiatomorfogeneza care const? în formarea

spermatozoidului fertil din spermida imatur?.

Întregul proces de gametogenez? se desf??oar? în patru perioade (de

multiplicare, cre?tere, formare ?i maturare), celula sexual? trecând prin

fazele de spermatogonie, spermatocit de ordinul I ?i II, spermid? ?i

spermiu matur.

Diferite faze ale spermiocitogenezei pot fi urm?rite la examenul

histologic al sec?iunilor transversale ale tubilor seminiferi, mai ales în

perioada sezonului de reproducere. Pe membrana bazal? a tubului seminifer

se observ? celulele liniei seminale (germinative), având ca elemente de

baz? spermiogoniile; acestea provin din celulele germinative care înainte

de pubertate dau na?tere prin diviziuni mitotice la spermogonii pr?foase ?i

apoi crustoase, care formeaz? spermiocitele de ordinul I. Ele î?i m?resc

dimensiunile, la sfâr?itul evolu?iei ?i devin elementele celulare cele mai

voluminoase de pe linia seminal?. Pân? la acest stadiu, mitozele se

realizeaz? ecua?ional, adic? fiecare cromozom se dedubleaz?, fapt care

conduce la ob?inerea a dou? celule fiice echivalente cu celula mam?.

Diviziunea prin care un spermatocit de ordinul I d? na?tere la dou? de

ordinul II este reduc?ional? (de maturare); fiecare cromozom din perechea

existent? în celula mam? rece în celulele fiice, ele având un num?r haploid

de cromozomi.

Spermatoci?ii de ordinul II sufer? o nou? diviziune mitotic?,

gomeotipic?, dar cu num?r haploid de cromozomi; ˝ dintre celule au

cromozomul X ?i ˝ cromozomul Y al sexului. Transformarea spermiocitului de

ordinul II în spermatide marcheaz? debutul fazei de formare sau de

spermatomorfogenez?.

Spermatidele sunt ini?te celule mici, rotunde. Morfogeneza are loc în

prelungirile protoplasmatice ale sinci?iilor Sertoli – celule de sus?inere,

cu func?ie nutritiv? ?i endocrin?. Celulele Sertoli sunt bogate în glucoz?,

acizi amina?i ?i vitamine (A, E, complexul B) – substan?e care, probabil

sunt folosite în perioada de formare. Fiecare celul? sertoli cuprinde

concomitent 8-12 spermide. Prin transform?ri complicate, din spermide se

formeaz? spermatozoizi. Acest proces are loc în felul urm?tor. Nucleul

spermatidei, voluminos ?i hipercromatic, migreaz? spre unul din polii

celulei ?i formeaz? capul; idiosomul prin partea sa central? formeaz?

acrozomul care acoper? nucleul spermatozoidului. Citoplasma se alunge?te în

sens opus. Din centrozomi se formeaz? doi centrioli (distal ?i proximal) ?i

elementele axiale ale spermatozoidului, iar din mitocondrii – elementele

spiralate. Citoplasma se condenseaz? de-a lungul piesei intermediare. La

nivelul gâtului r?mâne o cantitate redus? de citoplasm? – pic?tura

protoplasmatic?, care va dispare în procesul de maturare a

spermatozoidului. La sfâr?itul acestei faze spermatozoizii sunt implanta?i

în sinci?iul sertolian, având cozile libere spre lumenul tubului seminifer.

La încheierea spermatogenezei, celulele spermatice, care erau sus?inute

de sinci?iul Sertoli, prin secre?ia de hialuronidaz?, se desprind ?i cad în

lumenul tubilor seminiferi. Celulele epiteliului seminifer secret? un

lichid abundent care antreneaz? spermatozoizii ?i îi transport? spre

re?eaua testicular? ?i conurile eferente care îndeplinesc o absorb?ie a

fluidului seminifer ?i elaboreaz? un lichid propriu.

Maturi morfologic, permatozoizii se vor maturizeaz? fiziologic în canalul

epididimar ?i ulterior în c?ile genitale ale femelei.

Controlul hormonal al transport?rii prin c?ile spermatice implic?

testosteronul ?i ocitocina.

Epididimul ofer? spermatozoizilor posibilitatea de a-?i continua procesul

de maturare. Resorb?ia lichidului seminifer ?i concomitent secre?ia unui

alt fluid epididimar produce modificarea concentra?iei ionilor de Sodiu,

potasiu, calciu, clor, fosfor, al proteinelor, enzimelor ?i al gliceril-

fosforil-colinei, modificare necesar? matur?rii spermatozoizilor.

Maturarea fiziologic? a spermatozoizilor în timpul tranzitului epididimar

const? în:

- deshidratarea progresiv? a game?ilor;

- dobândirea sarcinii electrice negative care împiedic? aglutinarea lor;

- deplasarea pic?turii protoplasmatice de la gât la coada

spermatozoidului, fiind pierdut? înaintarea ejacul?rii;

- acoperirea cu un înveli? lipidic protector, care îi ap?r? de ac?iunea

nociv? a unor factori de mediu, în special de Ph-ul acid;

- dobândirea mobilit??ii ?i a capacit??ii fecundative.

Totu?i, motilitatea spermatozoizilor atinge parametrii normali în timpul

intr?rii lor în contact cu plasma seminal?, elaborat? de glandele anexe,

adic? în timpul ejacul?rii, în timp ce maturarea complet? a lor se produce

în organele genitale femele, fenomen cunoscut sub denumirea de capacitare.

Durata total? a spermatogenezei de la stadiul de spermiogonie la cel de

spermatozoid matur este de 60-70 zile pentru taur ?i berbec ?i 50-60 zile

la arm?sar, vier ?i câine; o spermiogonie formeaz? 6 spermatocite primare

?i 64 spermatozoizi (taur ?i berbec) 24 – ?i respectiv, 96 – la vier.

Durata gametogenezei este o constant? biologic? cu varia?ii foarte mici.

Schimbarea vitezei proceselor citologice prin modificarea regimului de

exploatare sau prin intensificarea nutri?iei reproduc?torului nu este

posibil?. De aceea, cunoa?terea acestor particularit??i are importan??

practic? deosebit?, deoarece în func?ie de aceasta trebuie stabilit?

perioada necesar? preg?tirii masculilor pentru sezonul de mont?, ca ?i

regimul de folosire a reproduc?torilor la sta?iile de pr?sil?.

Parenchimul testicular posed? o intens? activitate spermatogenetic?.

Astfel, produc?ia medie zilnic? de spermatozoizi la taur ?i berbec este de

5-7mlrd, iar la arm?sar ?i vier – 15-20 mlrd game?i. Un gram de ?esut

testicular într-un minut elaboreaz? 8,5mii de spermatozoizi.

Trecerea spermatozoizilor prin epididim, de la por?iunea incipient? a

canalului epididimar pân? la por?iunea lui terminal? este de 11 zile la

taur, între 12-15 zile la berbec ?i de 14 zile la vier.

Epididimul, ?i în special coada epididimului, serve?te ca rezervor pentru

spermatozozi. Aici se concentreaz? o cantitate important? de game?i: la

taur ?i berbec 150-200 mlrd, iar la vier ?i arm?sar 200-300 mlrd

spermatozoizi. Astfel, rezerva de spermatozoizi din epididim asigur? la

taur ?i arm?sar necesarul pentru 10-15 monte, iar la berbec spermatozoizii

sunt suficien?i pentru 30-40 monte. La nivelul cozii epididimului

spermatozoizii r?mân fertili circa 60 zile. În cazul unui repaus sexual

prelungit, când spermatozoizii r?mân mai mult timp în epididim, se produce

«îmb?trânirea» game?ilor, caracterizat? prin mobilitate sc?zut? sau

apari?ia unei cantit??i de spermatozoizi anormali. Se constat?, de altfel,

c? primul ejaculat recoltat dup? un repaus prelungit con?ine un num?r mai

mare de spermatozoizi patologici decât ejaculatul urm?tor.

În coada epididimului metabolismul spermatozoizilor scade cu mult ?i ei

r?mân în stare de anabioz? datorit? reac?iei u?or acide, vasculariza?iei

mai abundente ?i temperaturii mai sc?zute cu 3-5(C în pungile testiculare.

Temperatura testicular? mai joas? decât temperatura intern? este absolut

necesar? pentru desf??urarea normal? a procesului de spermatogenez?.

Termoreglarea testicular?

La masculii mamiferelor domestice termoreglarea testicular? este

asigurat? de tunica scroto-dartoic?, mu?chiul cremaster ?i vasculariza?ia

venoas? a testiculului.

Asigurarea unei temperaturi optime care se situeaz? în 3-5(C sub nivelul

temperaturii interne este esen?ial? pentru îndeplinirea func?iei

spermatogene a testiculului, func?ia endocrinogen? fiind neafectat?, a?a

cum se întâmpl? la masculii criptorhizi.

Temperatura ?i umiditatea mediului ridicate sau febra prelungit?

afecteaz? par?ial, sau chiar determin? degenerarea liniei seminale.

Fibrele musculare netede ?i elastice din dartos ?i scrotum care se

contract? la temperaturi sc?zute ?i se relaxeaz? la cald, modific?

suprafa?a extern? a învelitorilor testiculare, ofer? o suprafa?? variabil?

de radiere a c?ldurii. Acest proces este influen?at ?i de ac?iunea de

ridicare sau deschiderea testiculelor în burse prin contrac?ia mu?chiului

cremaster extern.

Termoreglarea testicular? este influen?at? ?i de:

- grosimea pieii locale;

- con?inutul glandelor sudoripare din pielea burselor prin secre?ia lor

accentueaz? pierderea de c?ldur?;

- artera spermatic? intern?, spiralat?, ?erpuie?te pe toat? lungimea

venei spermatice ?i printr-un schimb de c?ldur? eficient uniformizeaz?

temperatura învelitorilor testiculare cu cea a ?esutului testicular

reu?ind s? reduc? temperatura testicular? cu 5(C. La taur re?eaua bine

dezvoltat? a venei testiculare superficiale, aflate în grosimea

albugineii, îndepline?te acela?i rol termoregulator.

Func?ia endocrin? a testiculelor

Func?ia endocrin? a gonadelor masculine const? în formarea androgenilor.

Androgenii sunt sintetiza?i în celulele leydig (glanda diastematic?) dintr-

un precursor care este radicalul acetat, etapele intermediare ale

biosintezei fiind: colesterolul, progesteronul, androstendiolul ?i înfinal

testosteronul; biosinteza androgenilor este coordonat? de FCSH-ul

hipofizar. Acesta ac?ioneaz? asupra receptorilor specifici din membrana

celulelor Leydig, activeaz? adenil-ciclaza, care determin? sinteza acidului

adenozin-mono-fosforic – AMP – ciclic, activarea sa fiind un proces

dependent de protein-kinaz?. Protein-kinaza ac?ioneaz? prin fosforilare, în

activarea de scurt? sau sinteza de lung? durat? a proteinelor implicate în

controlul steroidogenezei.

Excesul de ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) determin?

sc?derea num?rului de receptori membranari, desensibilizeaz? adenil-ciclaza

?i depreseaz? (inhib?) sinteza hormonilor testiculari. Prolactina provoac?

sinteza receptorilor ICHS.

Hormonii androgeni determin? cre?terea organelor genitale înainte de

pubertate, a glandelor anexe, dimortismul ?i comportamentul sexual.

Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s? r?spund? la FSH, men?in

troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei seminale, asigurând

spermiogeneza.

De la locul sintezei, testosteronul este drenat de vasele limfatice ?i

venoase în circula?ia sistematic?, sau este transportat în tubii seminiferi

printr-un sistem specific de transport.

Celulele Sertoli transform? testosteronul în 5-alfa dehidrotestosteron ?i

androstan-3alfa-17betadiol; androgenii ?i FSH stimuleaz? celulele Sertoli

s? produc? protein? de legare a androgenilor care este secretat? în

lichidul tubului seminifer, având rolul de a transporta androgenii ?i

spermii prin acest fluid la epididim.

Este cunoscut, c? epididimul resoarbe cea mai mare parte a lichidului

secretat de tubii seminiferi care a transportat spermii prin c?ile

spermatice intra-testiculare; aceast? resorb?ie este reglat? de

concentra?ia androgenilor din lichidul seminifer ?i nu de cea sanguin?.

Unii componen?i specifici din plasma seminal? (inozitolul, gliceril-

fosforil-colina) sunt secreta?i de epididim sub ac?iunea androgenilor din

sânge.

Testosteronul intr? în celula secretoare a glandei anexe, în citoplasma

c?reia este transformat în 5-alfa dehidrotestosteron înainte de legarea la

un receptor citoplasmatic; complexul steroid-receptor este translocat în

nucleu, reac?ioneaz? cu situsul acestor ?i modific? activitatea cromatinei

nucleare. În acest mod androgenii regleaz? producerea unor componente

specifice ale plasmei seminale, cum ar fi fructoza ?i acidul citric.

Androgenii au efect general, anabolizat asupra metabolismului masculilor,

ac?ionând asupra dezvolt?rii maselor musculare prin re?inerea azotului.

Rolul organelor anexe ale aparatului genital mascul

Anexele aparatului genital sunt: glandele bulbo-uretrale, prostata,

veziculele seminale, canalele deferente ?i uretra pelvin?.

Canalele deferente sunt organe musculare ?i tubulare ce îndeplinesc rolul

de conducere a spermatozoizilor de la epididim spre uretr?; prin secre?ia

unui fluid contribuie la ejaculare, iar prin por?iunea terminal? dilatat?,

care este prezent? la arm?sar, taur, berbec ?i câine, îndeplinesc un rol de

stocare a spermatozoizilor. Ampulele canalelor deferente se deschid în

uretr? împreun? cu canalul excretor al veziculei seminale de pe aceea?i

parte, alc?tuind canalul ejaculator.

Glandele bulbo-uretrale sunt mici ?i rotunjite la arm?sar, taur ?i berbec

?i foarte dezvoltate la vier. Înaintea împreun?rii secre?ia produs? de

glandele bulbo-uretrale ?i de glandele Littre realizeaz? îndep?rtarea

impurit??ilor ?i a pic?turilor de urin? din uretr? ?i umeze?te glandul

penisului, facilitând intromisiunea.

La vier glandele bulbo-uretrale produc o secre?ie foarte vâscoas? care

devine lipicioas? ?i cap?t? aspect gelatinos în contact cu secre?ia

seminal?; în monta natural? ea împiedic? refularea spermei din uter,

constituind un “dop biologic” în canalul cervical.

Prostata este alc?tuit? din 2 por?iuni (corp ?i partea diseminat?) ?i are

o secre?ie apoas?. Secre?ia prostatei ?i a veziculelor seminale se amestec?

cu spermatozoizii ?i formeaz? în cea mai mare parte plasma seminal?.

Secre?ia prostatic? are un rol important în biologia spermatozoizilor.

Spermatozoizii imobili în testicul, în contact cu secre?ia glandelor anexe,

ajung la mobilitatea maxim? sub influen?a secre?iei prostatice.

În compozi?ia acestei secre?ii se g?se?te o baz? azotat? (spermina),

lecitin? ?i corpi alcaloizi. Secretul prostatic con?ine enzime, substan?e

minerale, cantit??i mici de zah?r ?i substan?e biologic active –

prostaglandine (PG) ?i vasopresin? care favorizeaz? contrac?iile uterine ?i

deci, transportarea spermatozoizilor în c?ile genitale femele.

În afar? de acestea, în secretul glandei prostatice se mai con?ine

cantit??i considerabile de acid citric zinc ?i antiaglutinine – substan?e

proteice ce ap?r? spermatozoizii de aglutinare.

Veziculele seminale sunt situate lateral de ampulele canalelor deferente

?i în apropierea gâtului vezicii urinare, sunt saciforme la arm?sar ?i vier

?i au aspect doselat la rumeg?toare. Secre?ia seminal? con?ine fructoz?,

acid citric, proteine, enzime, potasiu ?i altele, care sunt indispensabile

în metabolismul spermatozoizilor. Fructoza care constituie substratul

energetic necesar metabolismului anaerob al celulei spermatice este în

cantitate mare în secre?ia seminal? de la taur ?i berbec; mic? la vier ?i

arm?sar, lipse?te complet la câine.

La arm?sar secre?ia seminal? gelatinoas? încleie canalul cervical,

prevenind în a?a fel refularea spermei din uter.

Reglarea neuroendocrin? a func?iei sexuale la masculi

Spre deosebire de femele, la care func?ia de reproduc?ie se manifest?

periodic, sub forma unor cicluri de c?lduri, la reproduc?torii masculi

func?ia de reproduc?ie este continu?.

Primele semne ale activit??ii sexuale la masculi apar timpuriu ?i constau

în efectuarea saltului pe alte animale din lot, indiferent de sexul

acestora. Mai târziu apare preferin?a pentru femelele în c?lduri. Momentul

maturit??ii sexuale este considerat atunci când în sperm? se g?sesc game?i

maturi. Activitatea reproductiv? este condi?ionat? de manifestarea normal?

a reflexelor sexuale.

La masculi, ca ?i la femele atât func?ia de reproduc?ie cât ?i

comportamentul sexual sunt dirijate de sistemul neuroendocrin. Ambele

influen?e, nervoas? ?i umoral?, stau în leg?turi reciproce ?i multiple.

Centrul principal al celor dou? dirij?ri este diencefalul care influen?eaz?

activitatea axei hipotalamo-hipofizare. Excita?iile nervoase pornesc direct

din encefal spre organele sexuale. Activitatea sexual? a diencefalului este

influen?at? de cortex, care se afl? în permanen?? sub efectul excita?iilor

interne ?i externe. Excita?iile care se repet? cu regularitate devin

dinamic stereotipe, l?sând urme în cortex. La repetarea excita?iilor apar

r?spunsuri, sub forma unor reflexe condi?ionate. Sub influen?a androgenilor

î?i fac apari?ia dou? câmpuri nervoase. Primul este centrul libidoului care

reac?ioneaz? sub efectul androgenilor. Centrul libidoului la masculi se

deosebe?te de cel al femelelor, printr-o activitate permanent?. Al doilea

câmp nervos sau centru este situat în diencefal. Activitatea acestuia nu

este specific? sexului ?i face parte din mecanismul circuitului func?ional

sexual.

Condi?ia apari?iei reflexelor sexuale este aceea ca în organism s?

circule cantit??i optime de androgeni, care s? determine o stare de

excita?ie a centrului libidoului. A?a cum se ?tie reflexele se împart în

înn?scute (necondi?ionate) ?i dobândite (condi?ionate).

Reflexele necondi?ionate se manifest? prin tendin?a de împreunare care

este caracteristic? tuturor organismelor. Peste reflexele înn?scute se

suprapun cele dobândite, care intensific? sau tempereaz? manifest?rile

activit??ii sexuale.

Ac?iunea reflexelor condi?ionate se realizeaz? cu ajutorul analizatorilor

vizuali, auditiv, olfactotactili. Pe aceste c?i activitatea sexual? este

intensificat?.

La realizarea reflexelor sexuale particip? aparate receptoare, senzitivo-

senzoriale, cu localizare în organele genitale, care sunt bogate în

termina?ii nervoase.

Termina?iile senzitive reac?ioneaz? la excita?iile pe care le transmit

sistemului nervos central, cele motoare provoac? contrac?ii musculare, iar

cele secretoare determin? eliberarea secre?iei glandelor anexe ale

aparatului genital.

Transmiterea la scoar?? a diferitor impulsuri din mediul ambiant (lumina,

temperatura, vederea unei femele în c?lduri etc.) se realizeaz? cu ajutorul

organelor de sim? (al v?zului, mirosului, auzului ?i sim?ului tactil).

Excitan?ii meidului extern produc impulsuri care se transmit pe aceste c?i:

la scoar?? ?i ac?ioneaz? asupra unui mecanism de excita?ie central, dar

numai când acesta este sensibilizat de hormonii androgeni.

De la nivelul scoar?ei pleac? impulsuri nervoase la hipotalamus, fiind

stimulat? eliberarea factorilor declan?atori RF (Releasing Factors). În

acest fel celulele hipofizei anterioare sunt stimulate pentru secre?ia

hormonilor FSH ?i ICSH.

Hormonul ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) stimuleaz?

secre?ia celulelor intersti?iale Leydig, respectiv secre?ia de androgeni,

hormoni care men?in reactivitatea sistemului nervos ?i stabilesc un anumit

grad de excitabilitate. Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s?

r?spund? la FSH, men?in troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei

seminale, fiind indispensabili unei spermiogeneze normale, contribuie la

transportul spermiilor ?i la copulare. Hormonii androgeni determin?

cre?terea organelor genitale înainte de pubertate, a glandelor anexe,

dimorfismul ?i comportamentul sexual.

FSH-ul este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale

spermiogenezei, aceasta fiind coordonat? de androgeni; testosteronul

asigur? diviziunea reduc?ional? a spermiocitelor primare, formarea

spermidelor incipiente ?i apoi a spermiilor; balansa FSH-ICSH – androgeni

men?ine continuitatea spermiogenezei.

Ocitocina, hormon al hipotalamusului, determin? contrac?ia musculaturii

netede a canalelor seminale la fiecare 7-8 secunde, asigurând migra?ia

spermiilor prin tubii seminiferi ?i tranzitul epididimar al game?ilor, iar

în timpul actului sexual contrac?iile musculaturii netede a c?ilor

spermatice ?i ale glandelor anexe asigur? eliminarea spermei (ejacularea).

Prin urmare, hormonii constituie o verig? importan?? în lan?ul regl?rii

nervoase a proceselor sexuale. În afar? de hormonii hipofizari ?i cei

testiculari, în procesul de reproduc?ie la masculi particip? ?i al?i

hormoni ca: hormonii secreta?i de suprarenal?, epinefrina care reduce

concentra?ia ?i mobilitatea spermiilor, tiroxina care are efect favorabil

asupra libidoului sexual, în timp ce tiroidectomia suprim? procesele

sexuale.

Activitatea glandelor endocrine depinde de sistemul nervos. Datorit?

interac?iunii reciproce a sistemului nervos ?i celui endocrin este posibil?

declan?area actului sexual.

Actul sexual (monta, copula?ia sau coitul)

Actul sexual reprezint? un proces complicat de interac?iune reciproc?

care const? în împreunarea a doi reproduc?tori de sexe opuse, în urma

c?reia sperma masculului este depus? în aparatului genital feminin. Actul

montei este asigurat de un mecanism neuroendocrin, la baza c?ruia st?

desf??urarea reflexelor sexuale necondi?ionate peste care s-au suprapus

reflexele condi?ionate.

Totalitatea reflexelor sexuale necondi?ionate constituia instinctul

sexual. Acesta se manifest? odat? cu apari?ia maturit??ii sexuale – moment

în care încep s? fie eliminate de pe ovar ovule mature ?i din testicul

spermatozoizii fertili.

Reac?ia organismului la hormonii sexuali se exprim? prin dorin?a de

împreunare, în urma c?reia are loc actul de copula?ie.

Stimulii senzoriali externi (insola?ia, temperatura, lumina, semnalele

acustice, olfactive ?i tactile emise de masculi ?i femele în c?lduri,

aspectele cantitative ?i calitative ale nutri?iei ?i altele) ac?ioneaz?

asupra sistemului nervos ?i hipotalamusului, antrenând mecanisme

neuroendocrine care stau la baza form?rii ?i manifest?rii reflexelor

sexuale.

Reflexele sexuale

Reflexele sexuale la majoritatea animalelor se succed în urm?toarea

ordine: reflexul de erec?ie, de îmbr??i?are, de împerechere sau

intromisiune ?i de ejaculare, toate acestea fiind precedate de c?utarea

partenerilor (reflexul de apropiere).

Reflexul de apropiere

C?utarea partenerilor se face prin semnale caracteristice emise de

femelele care transmit informa?ii despre starea lor de receptivitate ?i

ating masculii. Un rol important în contactul dintre masculi ?i femele îl

au semnalele olfactive datorit? feromonilor, care determin? mirosul

specific al femelelor în stadiul de excita?ie al ciclului sexual. Pentru

recunoa?terea partenerilor fona?ia ?i audi?ia constituie mijloace

deosebite.

La majoritatea speciilor, în cadrul reflexului de apropiere masculii

adulmec? perineul ?i vulva femelelor, iar mirosul specific estral determin?

arm?sarul, taurul ?i berbecul s? adopte o postur? caracteristic?: înal??

capul ?i ridic? buza superioar? dup? care treptat se excit?, se produce

erec?ia ?i se elimin? o cantitate mic? de secre?ie anex?.

Începând cu estrul, femelele prezint? o toleran?? sporit? fa?? de

masculi, se afl? în apropierea lor, dar la tentativele de montare se

îndep?rteaz? sau îi atac? cu agresivitate. Femelele în c?lduri devin

receptive, iar la apropierea masculilor adopt? de regul? o pozi?ie campat?,

ridic? coada ?i a?teapt? lini?tite monta.

În func?ie de specie reflexul de apropiere este cel mai evident la

arm?sar, care manifest? stare de agita?ie puternic?, nechez?turi frecvente,

adulmecarea regiunii vulvare, contact nazo-nazal timp de aproximativ câteva

minute; uneori arm?sarul mu?c? iapa.

Berbecul se apropie de oaia în c?lduri, o abordeaz? prin lovituri u?oare

cu capul ?i apoi, în regiunea abdominal?, cu unul din membrele anterioare.

Vierul se plimb? în jurul scroafei în c?lduri, o împinge mai ales în

regiunea flancului, scoate groh?ituri caracteristice, realizeaz? frecvente

contacte nazo-nazale ?i nazo-vulvare ?i saliveaz? abundent, pe m?sur? ce îi

cre?te treptat starea de excita?ie sexual?.

La taur reflexul de apropiere se manifest? prin mugete repetate,

saliva?ie ?i adulmecarea regiunii vulvare.

Reflexul de erec?ie

Erec?ia este reflexul sexual care î?i are sediul în m?duva sacral? cu

contribu?ia scoar?ei cerebrale ?i a sistemului neuro-vegetativ.

Componentele nervoase parasimpatice care contribuie la erec?ie sunt

constituite din ramurile ventrale ale primelor 3 perechi de nervi sacrali,

din nervul splanhnic pelvin (cu rol în vasodilata?ie ?i relaxarea

retractorului penian) al nervului pudend; ace?ti nervi stimuleaz? dilatarea

arterelor pelvine ?i împiedic? returul sângelui venos din penis.

Erec?ia este asigurat? de afluxul sanguin în cei doi corpi caverno?i

penieni ?i ?esutul spongios al uretrei, dilatarea sinusurilor cavernoase

fiind facilitat? de încetinirea circula?iei de întoarcere realizat? prin

contrac?ia musculaturii netede a corpilor caverno?i, ischiocaverno?i ?i

bulbospongio?i.

La taur în timpul erec?iei, mu?chiul ischiocavernos produce 4-5

contrac?ii care pompeaz?, ridicând presiunea intrapenian? a sângelui la

14000mm ai coloanei de mercur.

Exteriorizarea penisului la rumeg?toare ?i suine se produce ca urmare a

desfacerii “S”-ului penian.

Structura diferit? a penisului la arm?sar face ca presiunea maxim? din

corpii caverno?i s? fie de numai 1000mm coloan? de mercur.

La câine erec?ia este ajutat? de contrac?ia sfincterului vulvar al

c??elei (?esut erectil vestibular) care urmeaz? intromisiunii ?i efectului

de pompare al mu?chiului ischiocavernos.

Timpul necesar erec?iei depline depinde de tipul organului copulator,

fiind îndelungat la tipul musculo-cavernos (arm?sar ?i câine) ?i scurt la

tipul fibro-elastic (rumeg?toare ?i vier).

Reflexul de îmbr??i?are

Const? în saltul masculului pe femela în c?lduri ?i cuprinderea

flancurilor ei cu membrele anterioare. Arm?sarii ?i vierii prezint? o

manifestare intens? a reflexului de cuprindere pe când la berbeci ?i tauri

acest reflex este mai pu?in evident. Fiind un reflex nespecific masculii

efectueaz? salturi pe femele care nu sunt în c?lduri, al?i masculi sau

manechine. Acest reflex se produce numai în cazul în care masculul se poate

sprijini pe trenul posterior. În cazul unor tulbur?ri ale trenului

posterior (afec?iuni ale bazinului, articula?iilor, afec?iuni podale etc.)

masculul nu poate efectua saltul pe femel?.

Concomitent cu reflexul de salt ?i îmbr??i?are începe s? se manifeste ?i

reflexul de împreunare.

Reflexul de împreunare

Numit ?i reflexul de intromisiune sau coitul, el face parte din grupa

reflexelor necondi?ionate ?i const? în introducerea penisului în vaginul

femelei. Intromisiunea este condi?ionat? de erec?ie ?i salt. Dup?

introducerea penisului în vagin, prin efectuarea unor mi?c?ri de trecere,

organul copulator percepe prin termina?iile nervoase de pe suprafa?a

glandului excita?iile termice ?i de presiune.

Aceste senza?i provoac? pe cale reflex? ejacularea prin excitarea

centrului ejacul?rii.

Intromisiunea penisului în vagin este înlesnit? de pozi?ia campat? a

femelei, de mucusul de c?lduri care tapeteaz? pere?ii vaginului, cât ?i de

secre?iile glandelor anexe ale aparatului genital mascul.

Reflexul de ejaculare

Reflexul de ejaculare se produce în urma intromisiunii ?i const? din

eliminarea spermei în c?ile genitale.

Stimulii care ini?iaz? ejacularea pornesc de la gland, cei termici sunt

esen?iali la rumeg?toare, iar presiunea exercitat? de organul copulator

femel este caracteristic? necesar? pentru vier, câine ?i arm?sar.

Contrac?iile succesive de tip peristaltic ini?iate la epididim ?i propagate

de-a lungul canalului deferent împing treptat masa seminal? depozitat? la

nivelul epididimului sau ampulelor canalelor deferente pân? la expulzarea

ei în mediul exterior. Concomitent, componentele musculare netede din

pere?ii glandelor anexe se contract? ?i evacueaz? con?inutul acestora în

uretr?.

Nervii simpatici care controleaz? ejacularea provin din perechile 2-5

lombari, sunt nervii pudenzi, hipogastrici ?i plexul pelvin; reflexul

ejacul?rii este stimulat de termina?iile nervoase din glandul penian.

În timpul ejacul?rii încep s? func?ioneze succesiv glandele anexe ale

aparatului genital. Ini?ial, dup? reflexul de erec?ie se elimin? o

cantitate mic? de secre?ie produs? de glandele mucoasei uretrale ?i de

glandele bulbo-uretrale. Dup? secre?ia bulbo-uretral? se elimin? con?inutul

epididimului – masa de spermatozoizi, care se amestec? cu lichidul

prostatic ?i, în sfâr?it, se elimin? secre?ia veziculelor (glandelor)

seminale.

Ejacularea poate fi sincron? ?i asincron?.

La rumeg?toare ejacularea se declan?eaz? sincron, adic? toate p?r?ile

componente ale spermei se elimin? în acela?i timp.

La arm?sar, câine ?i vier ejacularea se produce asincron: ini?ial se

elimin? secretul glandleor uretrale ?i bulbo-uretrale, ulterior se elimin?

masa de spermatozoizi amestecat? cu secretul glandei prostata ?i spre

sfâr?itul ejacul?rii se elimin? secretul glandelor seminale care împinge

sperma în coarnele uterine; transformându-se într-o mas? gelatinoas?, la

monta natural? secre?ia seminal? împiedic? refularea spermei, constituind

un dop cleios biologic la nivelul lumenului cervical.

Reflexele sexuale la femele

Principalul mecanism fiziologic de reglare a algoritmului genetic al

reproduc]iei animalelor este instinctul sexual. Instinctul sexual (genetic)

se instaleaz? odat? cu maturitatea sexual? ?i se manifest? în timpul

stadiului de excita?ie al ciclului sexual printr-un lan? de reflexe

necondi?ionate.

În succesiunea lor, ordinea reflexelor sexuale la femele este urm?toarea:

1. Reflexul erec?iei const? în modificarea morfofiziologic? a aparatului

genital înainte de mont? (coit). Prin erec?ie se produc procesele

indispensabile pentru a putea efectua actul sexual. La femelele

animalelor domestice erec?ia se materializeaz? în tumefierea corpilor

caverno?i ai clitorisului, tumefierea vulvei ?i hiperemia activ? a

mucoaselor vaginului ?i cervixului, în urma afluxului sanguin. Cecumul

se întredeschide. Evolueaz? semnele estrului.

2. Reflexul de apropiere (locomotor) se caracterizeaz? prin c?utarea

partenerilor ?i atragerea masculilor. C?utarea masculilor se face prin

semnele caracteristice, care dau indica?ii asupra st?rii lor de

recep?ionare. Femela manifest? «ritualul de îngrijire» (mirosirea,

lingerea, mu?c?turile, jocul ?i lupta, atitudinea corporal?). Reflexul

de apropiere dup? timp coincide cu debutul fenomenului excita?iei

sexuale ?i treptat se schimb? cu reflexul de îmbr??i?are.

3. Reflexul de îmbr??i?are (maunting) se caracterizeaz? prin încerc?ri

dese de a înf?ptui saltul pe alte femele (sau masculi) ?i fixarea

corpului lor cu membrele anterioare. Femela se las? s?ltat? de alte

femele, dar nu admite saltul masculului. Reflexul culmin? cu fenomenul

de excita?ie sexual?.

4. Reflexul de împerechere (de copula?ie, coitul), se manifest? prin

contractarea ritmic? a unor grupe de mu?chi ?i îndoirea coloanei

vertebrale. Femela se afl? într-o stare de excita?ie sexual? foarte

înalt?. Clinic se remarc? nu numai mi?c?rile de copula?ie, dar ?i

luarea unei pozi?ii favorabile actului sexual. Reflexul se manifest?

numai în timpul c?ldurilor ?i se încheie cu ejacularea.

5. Reflexul de ejaculare la femele decurge în dou? faze. În prima faz? se

elimin? secretul glandelor vestibulare ?i vaginale. Faza a doua a

ejacul?rii coincide cu momentul orgasmului. În acest timp apar

contrac?iile peristaltice, tetanice ale uterului ?i cervixului;

mucusul estral este aruncat din corpul uterin; la rumeg?toare mucusul

estral se scurge din abunden?? la fundul boltei vaginale.

La manifestarea reflexelor sexuale particip? diferite regiuni ale

sistemului nervos central ?i vegetativ, glande endocrine ?i factori

umorali. Valori sporite de estrogeni în circuitul sanguin favorizeaz?

instalarea dominantei sexuale în scoar?a cerebral?. În acest caz toate

sistemele organismului sunt mobilizate la înf?ptuirea func?iei de

înmul?ire. Este important de men?ionat însemn?tatea practic? a acestui

proces. În timpul dominantei sexuale la femele u?or se formeaz? reflexele

condi?ionate la mediul extern. Astfel, vacile deseori manifest? reac?ia

sexual? pozitiv? fa?? de operatorii pentru îns?mân?area artificial?. Sunt

cunoscute cazuri, când iepele ?i vacile care mai înainte au fost

îns?mân?ate, vin singure la punctul pentru îns?mân?area artificial?. Cu

u?urin?? se formeaz? reflexe condi?ionate fa?? de masculii încerc?tori.

Tipurile de mont? la diferite specii de animale ?i particularit??ile

actului sexual

Dup? specificitatea actului de mont? ?i locul de depunere a spermei

exist?:

- animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal, caracteristic

rumeg?toarelor;

- animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, exist? la cabaline,

suine ?i carnivore.

La animalele rumeg?toare, în urma montei, sperma este depus? la nivelul

vaginului. Datorit? contrac?iilor uterine antiperistaltice de aspirare

circa 5% din spermatozoizi p?trund în canalul cervical ?i uter. Restul

spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai viguro?i pot trece prin cervix.

La animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal se constat?

urm?toarele caracteristici:

. actul montei are o durat? redus?: 2-5 secunde la ovine ?i 5-10 secunde

la taurine;

. func?ia glandelor anexe ale aparatului genital mascul ?i ejacularea se

desf??oar? sincron;

. volumul este redus (1-3 ml la berbec ?i 4-5 ml la taur), fiind

concentrat? în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml la berbec ?i 0,8-1,2

mlrd/ml la taur).

La animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, sperma în urma

coitului, nimere?te în corp ?i coarnele uterine. La aceste specii se

constat? urm?toarele:

. actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine,

pân? la 45 minute la câini);

. glandele anexe genitale mascule func?ioneaz? succesiv în timpul

coitului, prin urmare ejacularea este asincron?;

. volumul spermei este mare (la arm?sar 50-100ml, la vier 200-400ml, la

câine 2-18ml) cu o concentra?ie redus? a spermatozoizilor).

La taurine actul montei const? în cabrare, îmbr??i?are ?i efectuarea unor

mi?c?ri de explorare cu penisul de mic? amplitudine; imediat dup?

realizarea contactului cu mucoasa vulvar?, tarul execut? intromisiunea

printr-o penetrare violent? ?i un salt cu tot corpul, concomitent cu

ejacularea. Aceasta se produce la 1 secund? dup? contactul penisului cu

mucoasa vaginal?, eliminarea spermei având o durat? de 0,3 secunde. În

timpul ejacul?rii glandul penian se r?suce?te u?or sau descrie o rota?ie

complet? de 360( în sensul invers acelor de ceasornic ?i cu o amplitudine

de 6 cm în diametru. Dup? ejaculare urmeaz? retragerea promt? a penisului

?i coborârea lui.

Berbecul face saltul, execut? câteva mi?c?ri de penetrare cu trenul

posterior, apoi coboar?; se produc astfel mai multe salturi înaintea

intromisiunii propriu-zise, eviden?iate printr-o mi?care de penetrare

violent? ?i profund? a trenului posterior ?i a întregului corp.

Datorit? erec?iei la berbec apendicele vermiform al penisului devine

rigid, dilata?ia uretrei de la baza acestuia se umple cu sperm?, iar

materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorit? îngustimii meatului

urinar, jetul fiind orientat spre cervix.

La arm?sar actul montei se caracterizeaz? prin efectuarea unor mi?c?ri de

copulare caracteristice, începute imediat dup? intromisiune, cu o durat? de

pân? la 1 minut ?i culminate cu ejacularea, care se eviden?iaz? prin

mi?c?rile ritmice ale cozii sau contrac?ia ritmic? a sfincterului anal. Cea

mai mare parte din sperm? este depus? în uter, întrucât procesul uretral al

penisului p?trunde profund intracervical. Restul de sperm?, r?mas în vagin

este împins de asemenea, în uter prin mi?c?rile de copula?ie pe care le

efectueaz? penisul, asem?n?toare ale unui piston într-un cilindru.

În timpul montei la iap? se constat? o presiune negativ? în uter,

realizat? printr-o inspirare adânc? la intromisiune ?i ridicarea

abdomenului, capabil s? aspire circa 80ml de lichid prin cervixul relaxat.

Imediat dup? coit, în vaginul iepelor se mai pot recupera 10-15ml sperm?

din cei 50-100ml ejacula?i.

Copula?ia dureaz? mai mult timp la vier; dup? salt, acesta efectueaz? o

serie de mi?c?ri de c?utare a vulvei cu penisul aflat într-o erec?ia

par?ial?. Intromisiunea eviden?iaz? mi?c?ri viguroase de copula?ie. Pe

toat? durata ejacul?rii vierul este imobil, lini?tit, îmbr??i?eaz? reflex

?i foarte strâns cu membrele anterioare femela. Extremitatea liber? a

penisului traverseaz? creasta care delimiteaz? vaginul anterior de cervix,

se inser? în conductul spiralat endocervical, unde r?mâne blocat datorit?

corpilor caverno?i din timpul ejacul?rii.

Actul sexual la câine prezint? dou? etape distincte. Prima, cu o durat?

de câteva minute, const? în realizarea intromisiunii pe seama rigidit??ii

asigurate de osul penian (erec?ia prematur? compromite intromisiunea) apoi

în efectuarea unor mi?c?ri viguroase a trenului posterior, care induc

erec?ia deplin? a bulbilor penieni ce împiedic? retragerea organului

copulator mascul din c?ile genitale ale c??elei; frac?iunea spermatic? din

ejaculat este eliminat? în circa 80 secunde, marcând sfâr?itul primei faze

a actului sexual. Etapa a doua dureaz? 3-45 minute în care cei doi

parteneri se afl? în pozi?ie crup? la crup?. Adoptarea acestei pozi?ii

determin? r?sucirea cu 180 grade înapoia osului penian, fapt care

accentueaz? turgescen?a penisului prin împiedicarea evacu?rii sângelui;

decuplarea se realizeaz? numai dup? relaxarea vulvei ?i a corpilor

vestibulari.

Îns?mân?area animalelor

La reproducerea animalelor se folosesc dou? metode de îns?mân?are:

natural? ?i artificial?.

La îns?mân?area natural? cresc?torul alege ?i potrive?te reproduc?torii

?i asigur? condi?iile necesare pentru actul montei masculului cu femela

respectiv?. La îns?mân?area artificial? actul montei (coitul) nu are loc:

sperma este depus? în aparatul genital femel cu ajutorul unor instrumente

speciale.

Sistemele de mont?

Actul sexual la animale poart? denumirea de mont? sau coit. Pentru

realizarea montei sunt necesare urm?toarele condi?ii: femela s? fie în

c?lduri ?i s? accepte masculul: masculul s? fie capabil de a efectua actul

copulator, adic? s? prezinte poten?? sexual?. În acest sens, el trebuie s?

manifeste în mod corect reflexele sexuale.

Monta cunoa?te mai multe sisteme dintre care mai folosite sunt: monta

liber? ?i monta dirijat?.

Monta dirijat? (monta de mân?). La acest sistem de mont? reproduc?torii

masculi se ?in separat de femele, care în perioada de c?lduri sunt duse

pentru a fi montate. Actul montei se face în prezen?a ?i sub supravegherea

atent? a personalului calificat. Cu acest prilej se face potrivirea

perechilor ?i se apreciaz? starea de s?n?tate a organelor genitale ale

femelelor în c?lduri, pentru a evita îmboln?virea masculilor. Înainte de

actul montei organele genitale ale femelelor se spal? cu ap? cald?, iar la

iap? coada se înf??oar? cu o band? de tifon ?i se d? într-o parte.

Pentru buna desf??urare a activit??ii de reproducere prin sistemul de

mont? dirijat? este important? alegerea momentului optim pentru

îns?mân?are. În acest scop se folosesc masculii încerc?tori sau alte metode

de eviden?iere a femelelor în c?lduri.

Vacile se monteaz? imediat ce au fost depistate în c?lduri cu taurul

încerc?tor sau pe baza comportamentului sexual ?i a semnelor clinice. De

obicei, la vaci se practic? o singur? mont? într-o perioad? de c?lduri.

Dac? dup? mont? c?ldurile persist?, la 10-12 ore monta se repet?.

Monta dirijat? la oi este superioar? celorlalte sisteme de mont?, fiindc?

reproduc?torul este admis s? efectueze monta numai la oile ce i-au fost

repartizate prin programul de ameliorare stabilit dinainte; descoperirea

oilor în c?lduri se face diminea?a ?i seara cu berbecii încerc?tori, iar

monta se efectueaz? imediat în boxa berbecului ales, f?r? interven?ia

îngrijitorului. La oile cu coad? lat? (Karacul) este necesar? interven?ia

îngrijitorului, care ridic? coada oii, pentru ca berbecul s? o poat? monta.

Dac? perioada de c?lduri se prelunge?te, monta se repet? la 12-18 ore.

Pentru monta natural? dirijat?, depistarea corect? a scroafelor în

c?lduri prezint? o importan?? deosebit?. Depistarea scroafelor în c?lduri

se face cu ajutorul vierilor încerc?tori, care sunt adu?i pe culoarul

dintre boxe. Scroafele în c?lduri se apropie de marginea boxei, având o

comportare caracteristic? ?i manifest? reflexul de imobilitate, la care se

adaug? ?i modific?rile de la nivelul organelor aparatului genital.

Scroafele în c?lduri, sunt introduse în boxa de mont? la vier, unde stau

pân? se termin? actul montei. Dac? c?ldurile se prelungesc, monta se repet?

la 12-18 ore.

Descoperirea iepelor în c?lduri se face la bara de încercare, cu un

arm?sar.

Pentru a evita accidentele, iepele înaintea actului montei se

despotcovesc, apoi se procedeaz? la conten?ia femelei cu dou? platlonge,

iar pe buza superioar? se aplic? o iava?a. Arm?sarul programat pentru mont?

este condus cu ajutorul a dou? pene de dou? persoane ?i va fi l?sat s?

efectueze saltul numai în momentul când penisul este în erec?ie. Având în

vedere durata lung? a c?ldurilor, monta la iap? se repet? tot la 48 ore,

pân? când femela nu mai accept? arm?sarul.

Momentul optim pentru îns?mân?area c??elelor se consider? ziua a 2-a a 4-

a dup? debutul c?ldurilor. Îns? având în vedere varia?iile posibile în

termenii producerii ovula?iilor, c??elele se monteaz? de dou? ori, la

interval de 48 ore.

La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg 5-8 femele. în

efectivele de reproduc?ie se introduc animale pubere: femele la vârsta de 4-

5 luni ?i masculi în vârst? de 8 luni. Animalele se între?in în cu?ti

individuale. Femela se introduce în cu?ca masculului. Dup? coit iepuroaica

se separ? de mascul ?i la 1 or? monta se repet?. Un mascul poate efectua

zilnic 2-3 monte.

De?i spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp dat

masculii pot efectua un num?r limitat de monte, deoarece ejacularea

frecvent? reduce intensitatea libidoului, volumul ?i concentra?ia spermei

mai ales la masculii tineri. Datele asupra frecven?ei optime a coitusurilor

la masculi în monta dirijat? sunt redate în tabelul urm?tor.

Tabelul nr.

Frecven?a montelor la masculii principalelor specii de animale

|Specia |Masculi tineri |Masculi adul?i |

| |Nr. |Nr. femele/an|Nr. |Nr. femele/an |

| |monte/s?pt?mân? | |monte/s?pt?mân? | |

|Arm?sar |2-5 |15-40 |3-12 |30-50 |

|Taur |2-4 |20-60 |4-12 |60-100 |

|Vier |2-4 |10-20 |4-10 |30-60 |

|Berbec |6-12 |30-40 |6-24 |50-60 |

|Câine |1-2 |20-40 |2-6 |30-88 |

Monta liber?. În cazul acestui sistem masculii se ?in împreun? cu

femelele, pe care le monteaz? pe m?sur? ce acestea intr? în c?lduri. Acest

tip de mont? se efectueaz? f?r? controlul tehnic ?i, ca atare, prezint? o

serie de dezavantaje ?i anume:

. imposibilitatea ?inerii unor eviden?e zootehnice corecte, de unde

decurge inconvenientul necunoa?terii datei montei deci, a st?rii

fiziologice al efectivelor, al adopt?rii unei alimenta?ii diferen?iate

în func?ie de vârsta sarcinii, în??rcarea ?i introducerea la timpul

potrivit al femelelor gestante în maternitate ?i cunoa?terea

paternit??ii produ?ilor de concep?ie;

. lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul montei,

cum ar fi bruceloza sau orhiepididimita infec?ioas? a ovinelor,

vibrioza sau trichomonoza genital? a bovinelor, alte virioze

epiteliotrope genitale;

. ob?inerea unor indici necorespunz?tori de reproduc?ie datorit? lipsei

totale a controlului calit??ii materialului seminal;

. epuizarea sexual? a masculilor prin efectuarea unui num?r nera?ional

?i neuniform de monte: în reproducerea de tip liber, un taur monteaz?

fiecare femel? în c?lduri în medie de 1,73 ori ?i realizeaz? maximum

10 monte pe zi; un berbec realizeaz? 4,1 monte la fiecare oaie

receptiv? ?i pân? la 29 monte pe zi.

Dintre avantajele montei libere se men?ioneaz?:

- prezen?a permanent? a masculilor între femele permite descoperirea la

timp a acestora în c?lduri ?i efectuarea montelor repetate, asigurându-

se prin aceasta un procent ridicat de fecunditate;

- prezen?a masculului printre femele constituie pentru acestea un factor

biostimulator.

Variante ale montei libere sunt: la cai monta în coseac? ?i monta în

padoc, iar la oi – monta în harem ?i monta pe clase.

Monta în padoc – iepele destinate montei se închid în padoc, unde se

introduce arm?sarul diminea?a ?i seara a câte dou? ore. Restul timpului

arm?sarul se între?ine separat de iepe. A?a metod? de mont? permite

folosirea masculilor de valoare înalt? pentru mont?.

Monta în coseac? prevede între?inerea în herghelii a 20-25 iepe pentru un

arm?sar. Herghelia se afl? la p??une sub supravegherea herghelegiului care

î?i noteaz? data montei.

Monta în harem se practic? în oierit ?i const? în formarea unor turme de

40-50 de oi în care se introduce un singur berbec, l?sându-se cu oile cel

pu?in dou? cicluri.

© 2010